EDITORIAL Democraţia idioţilor

"Vreţi să ştiţi care e cel mai bun argument împotriva democraţiei?" - întreba cândva Winston Churchill. "O discuţie de cinci minute cu un alegător oarecare". Chiar dacă politicianul englez avea o înclinaţie către formulări exagerate - în fond, tot el a apărat democraţia în cel de-al Doilea Război Mondial şi a semnat Carta Atlanticului care cerea democratizarea lumii postbelice - trebuie să admitem că scepticismul său are un anume temei. Până la apariţia guvernării reprezentative moderne, lucrurile stăteau destul de simplu din punctul de vedere al teoriei politice. Orice regim normal se baza pe o virtute anume a celor care guvernează. Spre exemplu, aristocraţia era bazată pe onoare sau pe curaj. Democraţia însă era, de regulă, considerată un regim corupt, dacă nu chiar imposibil. Cum ar fi putut să fie altfel, de vreme ce într-o democraţie con­duc cei mulţi, iar "cei mulţi" nu pot fi, prin definiţie, "cei valoroşi" sau "cei virtuoşi"?

Democraţia, în forma pe care o cunoaştem noi azi, e o invenţie foarte recentă. Ea apare abia pe la începutul secolului al XX-lea, atunci când democraţia reprezentativă clasică începe să elimine interdicţiile tradiţionale în calea scrutinului universal. Una dintre acestea este interdicţia de vot pentru femei, care în Europa a fost ridicată pentru prima dată de Finlanda, în 1905. Tot în acea perioadă dobândesc drept de vot minorităţi tradiţional excluse, cum ar fi evreii, şi dispare sufragiul cenzitar. Apare, în fine, ideea că fiecare e suficient de rezonabil şi de raţional pentru a participa la treburile publice.

Există însă o excepţie relativă: aceea a alienaţilor mental. Faţă de cei slabi de înger, legislatorii nu manifestă întotdeauna aceeaşi înţelegere. Majoritatea statelor americane (44 din 50) au prevederi legale sau constituţionale care îi exclud de la vot. Expresiile variază. În Minnesota sunt excluşi "nebunii", în Kentucky "idioţii", în Alaska "cei nesănătoşi la cap", iar în Hawaii sau Nebraska se foloseşte expresia latină non compos mentis, care înseamnă cam acelaşi lucru. Locuitorii din Rhode Island vor avea şansa să voteze, în noiembrie, un amendament constituţional care le va reda idioţilor dreptul de a alege. În Vermont există cea mai interesantă prevedere: acolo sunt privaţi de drepturi electorale "cei care nu au un comportament paşnic şi liniştit".

Aceste interdicţii nu sunt specifice doar Statelor Unite. Constituţia României stabileşte, la art. 36, că nu au drept de vot "debilii sau alienaţii mental, puşi sub interdicţie". În înţelepciunea lor, autorii acestei Constituţii nu au interzis însă acestor categorii dreptul de a fi ales.

Discutăm doar despre un detaliu neimportant al procesului electoral? La prima vedere, da. Majoritatea acestor prevederi, şi la noi, dar şi pe aiurea, sunt considerate vetuste şi nu sunt, ca atare, aplicate de comisiile electorale ori de tribunale. Probabil că unul din motive este convingerea că o persoană cu severe probleme de contact cu realitatea oricum nu se prezintă să voteze.

Convingerea mea e, însă, că nu ne poate fi indiferent cine exercită dreptul de a alege sau pe acela de a fi ales. Mai întâi, pentru că nu e vorba doar de o mână de oameni. Conform specialiştilor, cel puţin un procent din populaţie este formată din psihopaţi. Dacă la aceştia îi adăugăm pe cei care sunt doar retardaţi, senili ori au probleme serioase de comportament, vom obţine, conform unei estimări conservatoare, cel puţin 5 % din corpul alegătorilor. Vi se pare puţin? În cifre, asta înseamnă circa 900.000 de alegători dintr-un total de 18 milioane. Adică mai mult decât populaţia a două judeţe medii (Sibiu şi Arad) puse la un loc.

Mai important este altceva, anume natura democraţiei în care trăim. De la începuturile sale, guvernanţii au încurajat tendinţa spre de-responsabilizarea corpului electoral. De la acordarea dreptului de vot minorilor de 17 ani, în 1990, la dezinformarea şi manipularea prin mass-media regimului Iliescu şi până la spălarea pe creier promovată de televiziunile mogulilor regimului Năstase-Tăriceanu, avem acelaşi fenomen de degradare a democraţiei. Cei responsabili şi muncitori sunt ţinuţi departe de secţia de votare prin chichiţe procedurale, iar imaturii, delincvenţii şi senilii sunt momiţi la urnă, atunci când aceasta nu li se aduce la nas. Totul cu complicitatea autorităţilor din Sănătate şi Justiţie, care nu fac nimic pentru a aplica interdicţia deja prevăzută de legea fundamentală.

Un lucru e sigur: nu e normal să acceptăm să împărţim drepturile electorale cu cretini, analfabeţi, criminali sau ignoranţi absoluţi. "Idiot", în greaca veche, îl desemna pe acela al cărui fel de viaţă era exclusiv privat, fără niciun fel de dorinţă sau capacitate de a se implica în sfera publică. Noi am ajuns în acest punct în care sute de mii de oameni fără cele mai elementare calităţi cetăţeneşti sunt înscrişi de actualii guvernanţi pe listele electorale. Frauda democraţiei noastre începe de aici.