EDITORIAL Euro-limba de lemn

Dezvoltarea fără precedent a fenomenului "limbii de lemn" în spaţiul politic şi administrativ nu este, desigur, întîmplătoare. Limba de lemn are inegalabile virtuţi: ascunde sub cuvinte terne ceea ce trebuie să spui, dar nu-ţi convine; ascunde în prăpastia dintre cuvinte ceea ce nu poţi sau nu vrei a spune, dar totuşi trebuie să se ştie şi, în sfîrşit, are o inegalabilă capacitate de a genera sosuri de cuvinte colorate, fără nicio consistenţă, dar cu funcţia binecuvîntată de a umple spaţiul.

Limba de lemn este parte integrantă a sistemului instituţional al Uniunii Europene. De aceea, din bagajul de obligaţii pe care ni l-am asumat, odată cu integrarea europeană, va trebui să ne aplecăm cu seriozitate şi asupra aceleia de a deprinde desluşirea şi folosirea "euro-limbii de lemn". Ca să nu ne ia 1 ianuarie prin surprindere şi să ne prindă nepregătiţi, am purces a ne exersa, citind Raportul Comisiei Europene pentru anul 2006, dat publicităţii înaintea ultimei reuniuni la nivel înalt a şefilor de guvern/stat din 14 decembrie a.c.

El se intitulează "înălţător": "Un an al roadelor". Subtextul, subtil, este tradus de textul celor 15 pagini care urmează şi se referă la faptul că "strategiile" Comisiei au început să dea roade, iar anul 2006 i-a trans­format pe europeni în fericiţi "culegători" ai acestora. Parcă şi vezi o mare grădină a Raiului, în care europenii n-au avut altă preocupare decît să întindă mîna şi să culeagă de pe crengile încărcate ale generoşilor fructiferi merele, perele, portocalele, lămîile, gutuile, prunele, caisele, măslinele şi toate celelalte roade ştiute şi neştiute ale belşugului! Dar, să nu ne pierdem în subtilităţile titlului şi să purcedem la conţinut.

Povestea raportului este despre Strategia de la Lisabona, în varianta ei revăzută şi adăugită, care ar trebui să facă din spaţiul european unul al creşterii economice şi al ocupării complete a forţei de muncă, cu una dintre cele mai puternice economii ale lumii, hiper-intensivă tehnologic şi ştiinţific. Dacă n-aţi citit rapoartele Congreselor PCR, de la IX la XIV, nimic nu-i pierdut, vă puteţi face o idee cît se poate de realistă din exprimările "strategice" ale euro-birocraţilor de azi.

Ce spune, aşadar, raportul pe 2006 despre "implementarea" strategiei în domeniul creşterii economice şi al creării de locuri de muncă. El începe, cum era firesc, cu noutăţile: "economiile zonei euro sunt din ce în ce mai integrate". Reglaţi-vă bine respiraţia şi aşezaţi-vă binişor pe un scaun, fotoliu, ori o canapea, că surprizele nu se încheie aici! "În consecinţă, este nevoie de o voinţă comună a statelor membre pentru a implementa rapid reformele necesare pentru ca moneda unică să func­ţioneze "uns". N-aţi înţeles nimic? Nici nu era nimic de înţeles, pentru că aceste "impozante" cuvinte sunt puse să alcătuiască una din nenumăratele fraze goale ale oricărei limbi de lemn.

Pe ce se bazează, aşadar, Comisia cînd spune că 2006 a fost un an al roadelor. Să nu credeţi că există vreun grafic, tabel sau situaţie statistică în tot raportul! Există doar cuvinte subtile. Spre exemplu, Comisia a putut "discerne" schimbări la nivelul politicilor îndreptate spre cercetare şi inovaţie, resurse şi eficientizarea energiei, educaţie şi eliberarea capacităţilor antreprenoriale la nivelul IMM-urilor, investiţiilor în capitalul uman şi modernizării pieţelor forţei de muncă, concomitent cu asigurarea fondurilor pentru niveluri foarte înalte de protecţie socială, în viitor. Dacă nu credeţi în ochiul de vultur al Comisiei Europene şi vă întrebaţi, ca omul sănătos la minte, "Da" cum făcură să discearnă toate astea?", o să rămîneţi cu buza umflată şi poate vă mai pricopsiţi şi cu eticheta de euro-sceptici! Alt argument zdrobitor al Comisiei este că "sunt în curs de apariţie probe/dovezi că reformele încep să producă beneficii cuantificabile", dar să nu mă întrebaţi care sunt acelea, că nici eu nu sunt Mafalda, nici Raportul Comisiei nu ţine să lămureas­că în vreun fel misterul. Ar fi greşit, totuşi, să credeţi că textul rămîne la nivelul consideraţiilor şi al evaluărilor generale. Nu, el se apleacă, spre exemplu, atît asupra "dimensiunilor macro-economice", cît şi asupra celor "micro-economice". La primul capitol aflăm că "performanţele economice şi perspectiva generală arată mult mai luminos/strălucitor decît acum cîţiva ani", asta deoarece creşterea economică este de 2,8%, faţă de 1,7% anul trecut şi va rămîne acolo, sub 3% şi anul viitor! Aferim! La capitolul micro stăm bine ca europeni, deoarece investiţiile în cercetare-dezvoltare vor atinge 2,6% din PIB în 2010, adică sub 3% cît a prevăzut celebra strategie de la Lisabona şi mult, mult sub nivelul de investiţii în cercetare-dezvoltare pe care-l practică economia americană, japoneză, coreeană, chineză etc.

În sfîrşit, pentru ca tabloul să fie complet, pînă în 2008, se aşteaptă o spectaculoasă creştere a ratei de folosire a forţei de muncă, de la 64% la 66%, şi o reducere a şomajului de la 9% la 7,3%. Iar ca să staţi liniştiţi, Raportul Comisiei ne încredinţează că "folosirea cres­cută, pe termen lung, a forţei de muncă, corelată cu o substanţială scădere a şomajului SUGEREAZĂ că au avut loc unele îmbunătăţiri structurale în funcţionarea pieţelor forţei de muncă"!!!!! În sfîrşit, nu putem trece cu vederea conceptul stupefiant de "flexicuritate", cu care textul vrea să ne aburească, spunînd că statele arată un interes considerabil pentru el, chiar dacă cele mai multe nu implementează decît o parte din elementele sale.

Ca orice raport serios, şi acesta conţine patru pagini de "măsuri" pentru viitor. Aici, principalele expresii verbale conjugate sunt: "trebuie", "este nevoie să", "este nevoie de", după care urmează lista inevitabilă: strategie, cadru coerent, standarde, practici, parteneriate şi alte lucruri cît se poate de concrete, care vor rezolva, aproape de la sine, cele cîteva probleme rămase totuşi nerezolvate de anul acesta, 2006, cel al roadelor.

Marea speranţă a "descătuşării" forţelor productive ale Europei stă, dacă este să ne luăm după acest raport, în IMM-uri, iar tot ceea ce recomandă Comisia pentru ajutorarea lor este reducerea presiunii administrative, cu obiectivul "luminos" să putem începe o afacere într-o săptămînă şi să nu ne ducem la mai mult de un ghişeu!!!

Păi, dacă asta e tot ceea ce trebuie să facem, ca să fim europeni, cred că nu stăm nici pe departe atît de rău, cum spun unii cîrcotaşi de pe la noi, care se apucă să măsoare cu şublerul tot felul de indicatori economici structurali, ori să se uite cu de-amănuntul prin containerele de export ale României. Limba de lemn poate oricînd înflori o economie pe măsură ce ea se prăbuşeşte, o ştim noi mai bine decît ei, că am exersat-o mult mai temeinic, iar de uitat, n-am avut timp să o uităm, în cei 16 ani de Tranziţie, că doar cu ea ne-am croit pînă acum toate programele de guvernare.