EDITORIAL Final neterminat

Această comodă, dar nesănătoasă primăvară-de-iarnă respiră, în plan politic, un aer de sfîrşit neterminat. Indecis. Neconcluziv.

Oricît de aprigă competiţia personală dintre Preşedinte şi Premier, după momentul astral al lui 1 Ianuarie, toată lumea aştepta un timp de respiro. Aştepta să vadă o limită pe care cei doi şi-o impun în escaladarea ostilităţii. O iluzie căreia evenimentele ultimelor zile i-au pus cu desăvîrşire capăt. Este clar că nu are sfîrşit. Că va rămîne o rană purulentă pînă la ieşirea din scenă a unuia sau a ambilor combatanţi. Memoria selectivă, o caracteristică dominantă a personajelor de tranziţie, puse în slujbe politice, scoate la iveală picante istorioare cu bileţele roz. Nu de amor, ci de interes. Chiar şi dincolo de "uşile închise" ale puterii, ar trebui să existe un cod de conduită. Chiar dacă minimal. Chiar dacă scopul lui ar fi doar să-i păzească pe protagoniştii interacţiunilor din înaltele sfere de consecinţele expunerii oprobiului public. O mînă spală pe alta şi amîndouă faţa, este o regulă utilă, chiar dacă nu neapărat generalizabilă pînă la universal, în sens kantian. Codurile de conduită există şi sunt cultivate, apărate cu străşnicie, chiar şi în interiorul cercurilor celor mai tenebroase de asociaţi, cum sunt familiile mafiote, sau bandele de gangsteri etc. La noi, pare că nu funcţionează nici măcar între cabinetele 1 şi 2 ale puterii. Ciudate portiţe de salvare, pentru o şi mai ciudată democraţie! Supărat pe chestiunea bileţelului, Primul ministru nu lasă să treacă de la el nici cît negru sub unghie şi ordonă un control la RAPPS, dar nu pentru a stabili cum a gestionat întreprinderea respectivă uriaşele bogăţii peste care, într-o noapte, s-a făcut stăpînă, printr-o lege de tranziţie, ci cam cîţi bani a luat pentru "asistenţă juridică", acordată onoratei instituţii, o anume persoană. Cam jumătate, adică vreo două miliarde şi jumătate de lei, din cei vechi. Fatală coincidenţă, persoana în cauză este chiar doamna cu bileţelul roz! Unde sau care este sfîrşitul istoriei? Păi, n-are sfîrşit. E indecis, neconcluziv. Poate că biletul o să iasă la iveală, poate că nu. Şi chiar dacă iese, poate că e autentic, poate că nu. Şi chiar dacă este autentic, poate că este, poate că nu este o încercare de imixtiune nelegală în afacerile justiţiei. Şi chiar dacă este, poate că n-a fost decît o tentativă. Şi chiar dacă tentativa se pedepseşte la fel ca şi fapta, în cazul faptelor penale, poate că nu suntem în penal. Şi chiar dacă......etc....etc. Cît despre "controlul" de la RAPPS, frecţia la piciorul de lemn poate că mai are vreo urmare pozitivă. De exemplu, dacă este făcută cu păcură sau alt extras greu de rafinare, poate să facă lemnul rezistent la putrezire. În cazul nostru, constatînd doar că pe ici pe colo şi anume prin părţile neesenţiale, doamna cu pricina a luat nişte bani, pentru nişte fiţe juridice, efectul va fi egal cu zero. Şi politic, şi mediatic. Păi, dacă nu-i lua "doamna blondă din pamflete" îi lua altcineva! Care-i chichirezul? Însuşi şeful corpului de control al Primului Ministru ne-a asigurat că totul este legal! Poate puţin inoportun şi oarecum pe mai nimica, dar în rest, legea a fost respectată! Să mai zică detractorii democraţiei noastre de pripas că nu suntem un stat de drept! Păi, şi cînd furăm, furăm cu legea-n braţe, darămite cînd acţionăm în interesul înalt al şi mai înaltelor instituţii ale statului!

Sortită aceluiaşi sfîrşit fără final pare eterna şi fascinanta discuţie despre alegerile anticipate. Spiritele s-au aprins din nou, mai ales cele ale comentatorilor politici, care abia aşteaptă să intre în arenă! S-au cam săturat şi ei să comenteze aceleaşi mişcări dezordonate, făcute pe tabla de şah de doi jucători începători, preocupaţi mai degrabă să vîneze piesele adversarului, decît să construiască poziţia de cîştig. Toată lumea îşi pune speranţa în noua telenovelă cu bileţelul. Doar că ea poate să ducă la suspendarea Primului ministru de către Preşedinte, doar într-unu dintr-un milion de cazuri. Iar acesta, nu pare să fie chiar acela! În realitate, jucătorii sunt fascinaţi de posibilitatea de a muta piesele şi de a crea sau reacţiona la situaţiile create. Niciunul nu vrea să încheie de fapt partida, chiar dacă fiecare din alte motive. Şi nici nu o vor încheia!

A mai fost şi congresul PNL, o altă poveste sfîrşită, dar fără final. Sau cum s-ar spune, a rămas ca-n tren! Noi cu-ai noştri, ei cu-ai lor, strînşi uniţi în dezbinarea noastră fără leac, gata să ne batem cu "inamicul", pînă la unu! Pe la unu şi-un sfert, însă, ne împrăştiem, că trebuie să ne mai vedem şi de treburile noastre, nu doar "enteresul general" şi iar "enteresul general"! Ori, dacă unu înseamnă tocmai ăla UNU, atunci poate că o lăsăm mai moale, că nu e bine să te pui contra puterii, chiar dacă eşti de partea guvernului!

Mai avem şi povestea neterminată a legilor siguranţei naţionale, pe cea a reformei justiţiei, pe cea a refomei guvernului, pe cea a reformei administraţiei locale, mai avem....dar cîte alte poveşti neterminate n-avem, că nu ne-ar ajunge o singură Sheherezadă să le spună într-o viaţă de om, darămite un biet mandat de patru ani! Pînă să ne ocupăm de ele, asistăm în continuare la folosirea spaţiului public ca loc de aruncare, colectare, expunere şi vizitare a "dejecţiilor sociale", începînd cu agramatismul, violenţa de limbaj, incultura ostentativ afişată, ca etalon al succesului, pentru a termina cu violenţa, agresiunea, raptul, înşelătoria, vandalizarea, violul şi crima. În aparenţă, nimic altceva decît că ne mişcăm rapid şi cu multă siguranţă pe calea unei arte inventată de alţii. Arta de a face grămezi de bani din setea de morbid a unei populaţii care nu a ieşit din starea de conglomerat masificat. În realitate, facem saltul de la masificarea prin "ideologia puterii", la masificarea generată de puterea "fascinaţiei mediatice" care exhibă public toate bubele, furunculele, rănile purulente, cangrenele şi alte forme de alterare morbidă a firavului ţesut al vieţii noastre sociale. Se naşte, sub ochii noştri, societatea de pubelă.