EDITORIAL Libertate şi democraţie

Cel mai recent Index al Libertăţii Economice, index publicat la începutul fiecărui an de Fundaţia Heritage şi Wall Street Journal, surprinde evoluţia pozitivă a economiei româneşti. Până în 2007, metodologia, pe care am comentat-o în paginile acestui ziar, presupunea ierarhizarea economiilor naţionale în patru categorii (libere, aproape libere, aproape nelibere şi represive), notele variind între 1 (total libere) şi 5 (lipsite total de libertate). Indexul din 2007 presupune o metodologie revizuită pentru a permite o mai bună radiografie a performanţelor economice, dar nu abandonează deja tradiţionala analiză a celor 10 libertăţi. Anul acesta, din cele 161 de state luate în calcul, România ocupă locul 67 în privinţa libertăţii economice, fiind clasată în categoria economiilor moderat de libere, cu o rată de 61,3. În vechea notare, în 2006, cu un scor de 3,19, România realizase oricum cea mai bună cotaţie de când era evaluată, dar rămânea o economie aproape neliberă. Trecerea dintr-o categorie în alta marchează o schimbare importantă, care reflectă schimbările economice din ultimii ani, România fiind plasată pe locul 31 din 41 de state evaluate în ceea ce experţii Fundaţiei Heritage numesc regiunea europeană. România este apreciată în Indexul realizat de unul dintre cele mai importante centre de gândire neo-conservatoare de la Washington datorită libertăţii fiscale şi a cotei unice de 16%.

Dacă în 2005, după vechea notare, România obţinea 3,58, în 2003 şi 2004 acelaşi scor - 3,71, iar în 2002 cea mai slabă notă - 3,78, rezultatul de acum, cu 2,33% mai bun ca în anul precedent, este influenţat şi de noua metodologie. Oricum, în 1995, când era pentru prima dată măsurată, România primea nota 3,65, apoi progresa modest între 1997 (3,30) şi 2000 (3,20 în doi ani consecutivi 1999 şi 2000), pentru ca între 2001 şi 2004 să cunoască o scădere semnificativă a libertăţii economice, variind între 3,59 (2001) şi 3,71 (2004). În raport cu percepţia comună, chiar şi la unii dintre comentatorii economici români, cotaţiile cercetătorilor americani indică o libertate economică mai mare în anii guvernărilor declarat conservatoare.

Ar fi nedrept să punem noua clasificare a României doar pe seama schimbărilor metodologice, considerate "dramatice", atât în privinţa stilului, cât şi a substanţei, chiar de cei de la Fundaţia Heritage. Este deja un truism pe care neoliberalii l-au impus în dezbaterea publică: libertatea economică este fundamentul construcţiei democratice. Iar în absenţa unui grad de libertate economică, piaţa nu se poate dezvolta, iar fără o piaţă cât de cât liberă, democraţia, dacă există, rămâne precară. Orice criză, facilitată de un context internaţional nefavorabil, o poate bascula. Dar libertatea economică este doar una din libertăţile esenţiale. Dacă numai creşterea libertăţii economice va deveni prioritatea actorilor politici români, consensul social devine problematic. Şi fără consens, democraţia este doar o formă fără fond. Democraţia nu este un bun câştigat definitiv, ci un proces continuu. Societatea românească nu este insensibilă faţă de libertatea economică, dar rămâne ataşată egalităţii, ca majoritatea europenilor de altfel, cum arată ultimul Eurobarometru. Doi din trei europeni (64%) vor mai multă egalitate şi dreptate, chiar dacă asta ar însemna mai puţină libertate individuală, iar în România proporţia atinge chiar 78%. Pentru ca libertatea economică să nu cunoască o nouă derută odată cu prima alternanţă la guvernare, ar fi nevoie de o mai bună coordonare între priorităţile economice şi cele sociale. Iar politicile publice ar trebui realizate prin consens, prin consultări, nu printr-un dictat justificat superficial prin argumente economice. Ultimul Index al Libertăţii Economice ne arată partea plină a paharului. Succesul neopopulismului din ultima vreme, partea goală.