EDITORIAL Miza alegerilor europene

Adevărul este că premierul Călin Popescu Tăriceanu a înclinat singur balanţa în privinţa alegerilor europene. Opoziţia părea mai interesată de atacul direct la Preşedinte, prin lansarea procedurii de sus­pendare. Contra-atacul lui Traian Băsescu a adus în atenţie tema "votului uninominal". Ca nu cumva să-şi piardă "specificul politic", UDMR este total absorbită de afirmarea, promovarea şi obţinerea unei baze legale pentru autonomia teritorială a populaţiei maghiare şi constituirea unui soi de proto-entitate statală, definită prin sintagma "Ţinutul Secuiesc". Ca un fundal, un soi de radiaţie de fond a universului nostru politic, tema alegerilor interne anticipate.

Care este de fapt miza alegerilor europene?

Aparent, pare să fie doar o problemă de credibilitate internaţională. Discursul Premierului Tăriceanu a insistat apăsat asupra acestui aspect, trăgînd de mînecă atît pe Preşedintele Băsescu, cît şi pe liderul opoziţiei PSD, asupra consecinţelor care decurg din eventuala ratare a termenului deja stabilit. Motivul nu este chiar atît de evident, dar poate fi intuit. Intraţi în lumea Europei instituţionale, sincronizarea şi armonizarea proceselor politice interne cu cele ale UE este atît o datorie asumată, cît şi o formă de respect faţă de interesele comune. Fie şi simbolic, ratarea alegerilor europene la termen ar arunca o umbră şi mai deasă de neîncredere asupra României şi a capacităţii ei de a respecta regulile comunitare. Insistenţa Premierului asupra acestui aspect este de înţeles şi lăudabilă, dar nu pare să ofere suficientă substanţă unei poziţionări atît de hotărîte. Un alt motiv pare să fie legat de credibilitatea politică, personală, a Premierului. Sprijinul primit de la Bruxelles este bazat pe ideea că Premierul îşi sincronizează agenda şi priorităţile, în primul rînd, cu cerinţele Uniunii Europene. Un element important nu doar pentru performanţa actuală a lui Călin Popescu Tăriceanu, ci şi pentru cariera sa politică ulterioară. Pe scurt, Premierul cîştigă profil şi consistenţă dintr-o perspectivă a viitorului său euro-politic.

Insistenţa Premierului Tăriceanu asupra respectării termenului pentru alegerile europene are însă rădăcini, cel puţin la fel de adînci, în politica internă. Pentru început, reaşază priorităţile din perspectiva intereselor PNL, care vrea să prevină orice evoluţie sau criză care ar putea întrerupe înainte de termen mandatul actualului guvern. Este motivul pentru care, în ciuda adversităţii declarate şi vehemente sub care se derulează relaţia Premierului cu Preşedintele, liderul PNL a încercat să blocheze, să amîne sau să ducă în irelevanţă procedurile de suspendare a Preşedintelui. Din punct de vedere politic, PNL-ul încearcă să exploateze, cît mai eficient, contrastul cu acţiunile Preşedintelui. Să construiască imaginea unui partid responsabil care, cu toate costurile, îşi asumă continuitatea, persis­tenţa, consistenţa în realizarea obiectivelor guvernării, lăsînd Preşedintelui Băsescu şi, într-o anumită măsură, colegilor de coaliţie din PD imaginea "rupturii", discontinuităţii, hărţuirii, incoerenţei obiectivelor politice.

Cel mai important argument este legat, însă, de miza electorală. Tîlcul insistenţei Premierului pare să fie siguranţa că PNL-ul va fi cîştigătorul alegerilor pentru Parlamentul European. Că rezultatul votului îi va oferi o bază politică mai solidă pentru următoarele confruntări, în relaţia cu PD-ul şi cu opoziţia. Pe ce s-ar putea baza o asemenea ipoteză? De ce ar fi PNL-ul favorizat în alegerile pentru Parlamentul Europei? Care ar fi arma ascunsă? Ce ştie Călin Popescu Tăriceanu şi, aparent, toţi ceilalţi competitori politici ignoră? Un răspuns ar putea fi acela că liberalii şi-au folosit cu maximă eficienţă poziţiile cheie în administraţiile locale, prefecţi, primari, ca şi resursele organizaţiilor proprii din teritoriu şi sunt gata să culeagă roadele acestui efort, în timp ce concurenţii politici, ocupaţi cu tot felul de alte obiective, s-ar afla într-o stare mai slabă de pregătire electorală. Asociat aces­tei ipoteze s-ar putea presupune că PNL-ul a pregătit pentru europene o strategie de campanie specială prin care speră să-şi umbrească serios competitorii.

Cealaltă interpretare priveşte lucrurile dintr-o perspectivă pesimistă. PNL-ul recurge prin ţinerea cît mai rapidă a alegerilor europene la o strategie de "limitare a pierderilor". Dacă este să dăm crezare sondajelor, victima actualei guvernări, din punct de vedere politic, este PNL-ul. El pare să încaseze costurile inerente guvernării, cu sprijinul deloc dezinteresat al partenerilor de coaliţie.

Indiferent dacă deciziile PNL-ului stau sub semnul unei perspective pozitive sau a uneia negative, pentru un moment, partidul Premierului chiar dacă nu întruchipează pur şi simplu "glasul raţiunii", pare să fie cel mai aproape de realismul politic.