EDITORIAL Odisseea românească 2050

Ce-o să scrie manualul de istorie din anul 2050, despre ziua de astăzi, 19 aprilie 2007?

Copiii mei vor avea atunci aproape şaptezeci de ani - la şcoală vor merge nepoţii lor, strănepoţii mei. Ziua de astăzi, 19 aprilie 2007, cum le va fi prezentată de profesorii lor din anul 2050?

Să zicem că: astăzi, Parlamentul îl suspendă pe Băses­cu, şi Băsescu demisionează şi se organizează alegeri prezidenţiale anticipate.

Cărţile de istorie vor putea vorbi despre înţelesul suspendării lui Băsescu, în două variante, funcţie de rezultatul alegerilor ulterioare.

Dacă Traian Băsescu va fi redevenit preşedinte, atunci povestea se va înscrie în tradiţia noastră medievală: Bădica Traian s-a războit cu boierii corupţi şi lacomi care batjocoreau poporul şi boierii au hotărât în Sfatul lor că să-l taie, dar "domnul" nostru a ridicat norodul, i-a înfrânt şi i-a tras în ţepe, în Piaţa Victoriei, instaurând Regatul Dreptăţii şi al Adevărului.

Dacă n-ar fi reales Băsescu, atunci istoria va avea o altă faţă: un aventurier al mării a pus mâna cu tupeu pe tronul ţării violând-o în fel şi chip, în nopţile de beţii de la Golden Blitz cu şleahta lui de prieteni îmbrăcaţi în piei de ţap, dar înţelepţii dregători n-au mai răbdat ca prostimea să mai fie prostită încă şi mai mult şi l-au alungat cu pietre pe nemernic şi pe gaşca lui abjectă şi au făcut linişte în ţară care, abia astfel, a putut deveni cu adevărat europeană.

Aceste două variante ale istoriei se îmbrâncesc astăzi să intre în manualul din anul 2050 şi-şi dau la gioale ca să se promoveze, fiecare pe sine, în ochii strănepoţilor mei.

Probabil că nu-mi voi cunoaşte strănepoţii, dar, judecând după copiii mei, vor fi nişte micuţi duioşi şi naivi, gata să-l susţină pe obijduit şi să-l înfrunte pe nedrept.

De aceea, le scriu această scrisoare, ştiind că niciun manual nu le va spune că istoria este scrisă de cel victorios şi că realitatea este, întotdeauna, alta:

"Dragii mei strănepoţi,

Nici eu nu ştiu care este adevărata poveste, dar pot să vă semnalez că ea seamănă, mai degrabă, cu al lui Shakespeare, unde beţivul prinţ Hal devine rege drept când este înscăunat drept Henric V. De pe tron, el îşi repudiază prietenul de orgii, pe Jhon Falstaff şi se arată un rege demn.

Cam aşa, indiferent ce păcate va fi avut Traian Băsescu, şi el s-a comportat demn ca preşedinte şi tot ceea ce a spus a fost corect. Aşa este, clasa politică a acestor vremuri a fost coruptă, iar afacerile pe care preşedintele le-a incriminat erau cel puţin dubioase.

Statul a devenit un instrument de spoliere a populaţiei: prin intermediul fiscalităţii discriminatorii - toleranţă şi scutiri pentru clientela politică, asprime şi împovărare pentru ceilalţi; prin jefuirea băncilor (cât timp au fost proprietate de stat) şi acoperirea găurilor din banii populaţiei; prin inflaţie excesivă; prin privatizări nejustificare la preţuri nejustificate; prin despăgubiri exagerate ale foştilor proprietari; prin contracte supraevaluate la achiziţii publice.

Toate astea întemeiază expresia folosită de Băsescu: .

N-aş zice că Băsescu a fost un model de coerenţă. Dar a fost preşedintele de care aveam nevoie în acel moment, pentru că a fost capabil să zguduie sistemul. Nu de linişte aveam nevoie atunci, ci de scandal.

De linişte avea nevoie , ca să se perpetueze netulburat."

Aş putea continua scrisoarea cu câteva îndemnuri înălţătoare pentru urmaşi, dar risc să exclame: "Străbunicul nostru era cam tâmpit!".

De altfel, s-ar putea ca ei să se facă fizicieni şi să-i doar-n spiţ de istorie.

Însuşi manualul de istorie nu va consemna deloc ziua de astăzi 19 aprilie 2007, dacă Parlamentul nu-l va suspenda pe preşedinte.

Post scriptum

Poate că, mai bine, ar trebui să atrag atenţia contemporanilor că suspendarea pre­şedintelui nu este susţinută de majoritatea populaţiei, ceea ce face să merite o scurtă analiză.

Iniţiativa de suspendare a preşedintelui nu este un fapt cotidian.

După cum o spun unii, aşa ceva se petrece într-o ţară, o dată la un secol.

Este, deci, un fapt excepţional.

Asta înseamnă că trebuie să aibă un temei excepţional (şi aşa o sugerează şi Constituţia). Dar, un temei excepţional presupune ca faptele preşedintelui să fie condamnate de morala publică, masele populare să fie revoltate de nemernicia prezindenţială.

În loc de asta, preşedintele Băsescu are o puternică susţinere populară.

Şi atunci, evenimentele din această perioadă capătă următoarea interpretare: politicienii din majoritatea parlamentară complotează împo­triva opţiunilor populare.

Curtea Constituţională a spus că motivele pe care ei le invocă nu sunt valide.

Atunci, de ce să fie îndepărtat Băsescu?!

Urmărim de luni de zile talk-show-uri la televiziune, unde celebrii ziarişti tari în clanţă ne împuie capul cu tot soiul de raţionamente cărora le lipseşte clenciul. Doar, doar, or influenţa opinia populară, fără de care suspendarea lui Băsescu este un nonsens. Pentru că, dacă-i reales, ne-am întors de unde am plecat.

Dar vine unul şi te-ntreabă: De ce, frate?! Ce-a făcut omul ăsta? Spune ceva!