EDITORIAL Ursul nu are nicio vina

O ştire întristătoare zilele trecute: o turistă din Statele Unite, venită în România în luna de miere, a fost ucisă de un urs în munţii Bucegi. Alţi câţiva turişti au scăpat cu răni uşoare. Imediat, angajaţii Ocolului Silvic au plecat în căutarea animalului, pentru a-l "anihila".

E încurajator să vezi că autorităţile reacţionează prompt. Ar fi bine însă ca ele să "anihileze" cauzele reale ale unor asemenea evenimente. "Ursul", din câte am aflat, era o ursoaică cu pui pe care turiştii s-ar fi apucat să o fotografieze cu blitz-urile. Ce ar fi trebuit să facă bietul animal pentru a nu supăra autorităţile? Să le mulţumească în limba engleză vizitatorilor, după care să le ofere un coşuleţ cu zmeură?

Cazul din Bucegi e exemplar pentru o situaţie care s-a generalizat în această ţară. Omul s-a aşezat în locurile prin care altădată bântuiau doar animalele. Habitatul acestora s-a redus dramatic. Am făcut, de curând, un drum cu maşina de la Bucureşti la Sinaia, via Târgovişte. Priveliştea era şocantă: înşirate pe kilometri întregi de pădure, prin munţi, erau grătare, corturi şi maşini. Zeci de mii de oameni zburdând printre gunoaie, muzici din cele mai diverse, fum de mititei şi scaune pliante. Un dezastru ecologic şi comportamental.

Munţii Bucegilor au suferit cu deosebire. Eu am avut şansa, pentru o scurtă perioadă cât eram copil, să locuiesc în Buşteni. Oraşul s-a schimbat în rău, din anii "80 încoace. Zona Platoului Caraiman, în teorie-rezervaţie naturală, e asaltată de turişti şi de corturi. Drumul spre Azuga e flancat de panouri publicitare. Liniştea alpină şi peisajele sublime fac loc, din ce în ce mai mult, motelurilor cu geamuri termopan.

E ursul vinovat pentru toate acestea? Eu cred că onest este să ne uităm în propria ogradă şi să recunoaştem că avem, ca societate, o vină istorică.

Aceasta este ţara în care dorim să trăim? Una în care pădurile au fost defrişate şi unde animalele sălbatice, pentru a supravieţui, trebuie să scotocească prin gunoaiele de la periferia oraşelor? Una în care sunt nivelate dealuri întregi pentru a extrage câteva tone de aur? Şi unde apa din râuri e colorată de deversările industriale?

Se tot vorbeşte despre creşterea economică. Dar o parte din aceasta s-a obţinut prin devastarea naturii. Noile cartiere de case, noile zone industriale şi noile mall-uri au extins graniţele oraşelor în locuri unde înainte erau terenuri virane sau păduri. În oraşe, au început să dispară parcurile. Chiar în timp ce scriu acest articol, "Justiţia" i-a dat dreptul unul domn să defrişeze câteva hectare în parcul Bordei, din Bucureşti, pentru a face un cartier de blocuri. Până mai acum an, politicienii români se întreceau să vâneze mistreţi cu zecile. Blana câinilor vagabonzi a devenit capital electoral.

În acest timp, Garda Naţională de Mediu a adoptat o poziţie de meditaţie budistă. "Acţiune prin non-acţiune". Oricum, la scara universului omul e un grăunte de nisip, nu-i aşa?, de ce să se mai preocupe şi de lucruri mărunte cum ar fi distrugerea zonelor verzi de la periferie sau de caravanele cu cârnaţi de pe malul râurilor de munte? Ştiaţi că Garda are şi un director? Numele său e Octavian Popa. Figura nu i-am văzut-o vreodată prin presă, nu a deranjat pe nimeni. Omul e de la PNL, fost viceprimar la Tulcea. Să mai amintim că în Delta Dunării a avut loc, în ultimii doi ani, un dezastru ecologic, prin pescuit industrial, braconaj şi deversare de deşeuri? Faptul e recunoscut chiar de şeful domnului Popa, actualul Prim-minis­tru, domnul Popescu-Tăricea­nu, aflat recent într-o vizită în "rezervaţia naturală".

Alături de politicieni, deopotrivă vinovate sunt şi firmele care contribuie la spolierea naturii. Vilele care răsar prin păduri sau munţii de cheres­tea obţinuţi prin defrişări ilegale nu au apărut prin generaţie spontanee. În cultura corporatistă din România, valorile ecologiei sunt încă deficitare.

Dar principala vină o avem noi, indivizii. Consumatori, turişti sau simpli trecători. Prea adesea acceptăm să ne aşezăm la terase ridicate pe malul unor parcuri istorice sau trecem nepăsători pe lângă animale ţinute cu anii în lanţ. Privim natura doar ca pe locul unde avem dreptul să ne petrecem un week-end, lăsând resturile în urmă. Cu largul nostru concurs, România a devenit o ţară murdară.

Măcar această săptămână, n-am dorit să mai scriu un editorial politic. Dincolo de "Jos Popescu!" şi "Sus Ionescu!" cred că datoria noastră publică, de cetăţeni, e să fim atenţi şi la mediul înconjurător. Iar pe domnii de la Mediu şi de la Ocolul Silvic, îi rog să lase ursul în pace. Fiinţa aceea îşi apăra puii. Mă uit în jur şi constat că mulţi dintre noi nici asta nu sunt dis­puşi să facă.