Efectele grevei în stradă şi în Olimp

E grevă generală. Pe timp nedeterminat. Premierul, preşedintele PSD şi al Senatului, alţi câţiva miniştri şi lideri politici au intrat în fine, în al doisprezecelea ceas, în stare de alertă. Au renuţat la weekendul planificat şi s-au întâlnit cu reprezentanţii dascălilor. Fără niciun rezultat. Din starea de alertă, Marcel Ciolacu a căzut în starea de panică. Şi intenţionează să-şi amâne sine die venirea la Palatul Victoriei. Sau chiar va renunţa de tot. Oare de ce?

Explicaţiile sunt multiple. Şi la îndemână. Primele dintre acestea vizează efectele devastatoare în plan social ale acestei greve generale pe timp nelimitat. Să încercăm mai jos să le enumerăm. Sunt sute de mii de învăţători, de dascăli de şcoală generală şi de liceu şi de cadre didactice universitare. Toţi aceştia, săturându-se să fie ignoraţi şi înjosiţi de Executivul României, au decis printr-un referendum, după ani de zile de aşteptare şi după cinci luni de când solicită insistent negocieri, să declanşeze greva generală pe timp nedeterminat. Renunţând astfel la venituri pe tot parcursul grevei. Este un sacrificiu imens, extrem de dureros, pe care aceştia, împreună cu familiile lor, îl fac în speranţa că, în cele din urmă, guvernanţii vor accepta să le asigure venituri corespunzătoare. Nimeni nu merge atât de departe cu optimismul încât să-şi imagineze că acest Guvern al României va decide în fine să aplice legea prin care învăţământul trebuie să beneficieze de venituri care să reprezinte 6% din produsul intern brut. Acest sacrificiu pe care îl fac oamenii din mediul şcolar, inclusiv personalul auxiliar, resimţit de familiile din care fac parte, ar putea deveni extrem de costisitor în plan politic. Acest subiect îl voi dezvolta însă mai la vale.

Sunt milioane de copii care vor fi nevoiţi, dacă anul şcolar a îngheţat, să stea acasă. Sunt milioane de părinţi care nu sunt pregătiţi pentru aşa ceva. Iar nemulţumirea şi chiar furia acestora se vor îndrepta tot împotriva celor care ne guvernează. Pentru moment, împotriva Guvernului Ciucă. Deci în primul rând paratrăsnetul va fi PNL.

Ca în fiecare an, şi acum ar trebui să se organizeze sesiuni de examene şi de Bacalaureat. Dacă zeci de mii de copii nu-şi vor mai putea da Bacalaureatul, atunci ei nici nu vor putea merge la facultăţi din ţară şi din străinătate. Viaţa acestora şi a familiilor din care fac parte va fi dată peste cap. Iar frustrarea se poate transforma rapid în ură.

În grevă generală au intrat şi destul de multe instituţii de învăţământ superior. Nici profesorii acestora nu vor mai beneficia în toată această perioadă de venituri. O bună parte dintre studenţi nu au prins locuri în cămine. Iar alţii pur şi simplu au avut mijloacele necesare să-şi închirieze garsoniere sau apartamente. Ceea ce le-a asigurat veniturile constant proprietarilor. Aceste venituri, dacă greva generală se prelungeşte, dispar. Sau în orice caz se diminuează. Cum este şi firesc, proprietarii vor bombăni şi îşi vor exprima şi ei nemulţumirea vizavi de Executiv.

Nu este deloc exclus ca, în cele din urmă, Guvernul să cadă la învoială cu sindicatele din învăţământ, care să organizeze un nou referendum, astfel încât, la un moment dat, greva generală să înceteze. În aceste condiţii, timpul pierdut va trebui cumva recuperat. Şi singura posibilitate este să se recupereze din vacanţă. Dacă se va întâmpla aşa, programul a milioane de familii va fi dat peste cap. Şi din nou vor fi generate frustrări, nemulţumiri şi furie. Indirect, şi industria de turism va fi afectată prin anularea unor vacanţe.

Toate aceste efecte, unele de-a dreptul perverse, cărora, dacă ne gândim puţin, le puteam adăuga şi altele, înseamnă în ultimă instanţă nu numai costuri uriaşe în plan social, ci şi semnificative costuri politice. Guvernul stă literalmente pe o bombă. Iar în percepţia publică principala răspundere revine partidului care are premierul. Într-un moment în care premierul este preşedintele PNL. Deci oricât s-ar da PNL peste cap, acest partid va suporta principalele costuri. Situaţia este atât de gravă încât, iată, extrem de prudent din fire, Marcel Ciolacu, preşedintele PSD, care ar fi trebuit peste câteva zile să preia funcţia de premier, a dat brusc înapoi. Anunţând că rotativa nu va avea loc, până când problema dascălilor nu va fi rezolvată. Şi, la pachet, pentru ca premisele unei crize politice să se contureze şi mai bine, a pus şi problema explozivă a pensiilor speciale. Litigiul cu dascălii nu poate fi rezolva în absenţa unei legi trecute prin Parlament sau măcar a unei ordonanţe de urgenţă, care să devină parte integrantă a unei viitoare legi. Iar pensiile speciale nu pot fi anulate printr-o asumare de răspundere, pentru că nu este constituţional să-ţi asumi răspunderea pe o lege care, sub forma unui proiect depus de USR, a intrat deja pe agenda forului legislativ. Situaţia politică pare fără ieşire!