Ei... ne-am procopsit!

S-au luat americanii de gînduri! Ce e prea mult strică, şi-au zis ei! Despre dosarele de corupţie ale DNA-ului din România era vorba, dacă nu ştiaţi!

După ce, într-o bună dimineaţă, s-a sculat din pat, ca tot omul, cetăţeanul Patrick Basham şi-a spus hotărît în barbă: Aşa nu mai merge! Ecourile zdrobitoarelor întrebări ale marelui Cicero îl potopeau, fără putinţă de împotrivire: Quo usque tandem abutere Catilina patientia nostra? Cîtă vreme vei mai abuza de răbdarea noastră? Cîtă vreme îşi va mai bate joc de noi nebunia ta? Spre ce ţel aleargă îndrăzneala ta fără de oprelişti? După care Basham, nu Cicero!, s-a apucat să-şi verse focul şi a scris o epistolă la New York Times, care, desigur, s-a şi publicat. Aşa... să ştie tot cetăţeanul informat al Americii cum mai merg lucrurile în România şi, reciproc, să înţeleagă tot cititorul de New York Times din România, ce crede despre ţărişoara lui, americanul de rînd! Două lucruri sunt demne de reţinut din contribuţia marelui anonim! Primul este acela că abuzul la care se referă autorul rîndurilor din faimoasa publicaţie a New York-ului ar aparţine ramurii executive, adică guvernamentale şi anume instituţiei procuraturii şi procurorilor. Dreptul de a acuza este nu abuzat, ci supra-abuzat. Bucureştii zilelor noastre sunt, în viziunea autorului, locul domniei legale a terorii, aducînd aminte de zilele Revoluţiei franceze!!! Al doilea aspect important al intervenţiei bashamiene ţine de criteriile de evaluare ale fenomenului semnalat. Suntem avertizaţi, noi românii, ca şi oficialii americani şi europeni care fac evaluări asupra stării de fapt din România, cu privire la gravitatea greşelii de a lua drept criteriu al eficienţei luptei împotriva corupţiei şi al justiţiei, în general, numărul de dosare şi acte întocmite de procurori în dauna evaluării calităţii Actului de Justiţie!!!

Despre pericolele transformării României într-o "republică a procurorilor" s-a scris, din cînd în cînd, aici, pe malurile Dîmboviţei, iar ceea ce s-a publicat pe meleaguri americane seamănă a ecou al acestor semnale de alarmă trase mai întîi la Bucureşti. Despre calitatea actului de justiţie din România, în schimb, băştinaşii, ziarişti, jurişti, oameni politici, parlamentari sau simpli observatori ai vieţii publice au tăcut şi tac mîlc, cît se poate de elocvent. Nu interesează pe nimeni criteriile pe care ar trebui să stea valoarea şi eficacitatea actelor de şi din Justiţie. Nu interesează pe nimeni că de la prevederile codurilor de legi fundamentale şi pînă la cele de proceduri, Justiţia din România este o maşinărie care îşi este suficietă sieşi şi nu dă socoteală nimănui; cu excepţia foarte palidă a reclamaţiilor rezolvate de Curtea Europeană de Justiţie, ori de Curtea europeană a Drepturilor Omului în favoarea reclamanţilor din România, respectiv în defavoarea sistemului de justiţie din ţărişoara noastră dragă şi al celor care sunt responsabili de funcţionarea sa: Guvern, Parlament. Izolarea sistemului juridic faţă de orice încercare de evaluare critică a atins "punctul de extaz", prin prevederile care dau dreptul unei instituţii a justiţiei să decidă dacă cineva care s-a pronunţat cu privire la treburile acestei instituţii, la actele sale, a impietat, vezi doamne!, asupra sacrosantei sale independenţe!!! Mai ceva ca pe vremea faimosului: "Dai în mine, dai în fabrici şi uzine!"

Dincolo de substanţa dezbaterilor cu privire la modul în care funcţionează, este condusă, este strunită şi mai ales este instrumentalizată justiţia din România, inclusiv marea ei "cruciadă împotriva corupţiei", interesant de discutat şi de lămurit ar fi ce se ascunde în spatele acestui mesaj, venit tocmai de dincolo de oceanul Atlantic! Fără nici un dubiu, mesajul este adresat celor două vîrfuri ale puterii executive de la Bucureşti - Ponta-Guvern; Iohannis-Preşedinte. "Dacă nu puneţi piciorul pe frînă, s-ar putea să vă treziţi cu oiştea-n gard!" O delegitimare masivă şi rapidă a tuturor celor care au avut măcar de a face cu puterea şi exerciţiul ei în ultimele decenii ar putea deschide poarta către o lume mult mai rea decît cea din care vă străduiţi să evadaţi! pare să sune avertismentul. O Românie complet imprevizibilă din punct de vedere politic este tot ceea ce nu îşi doresc responsabilii politici de la Bruxelles şi de la Washington. Mai opriţi moara şi mai uitaţi-vă şi la ceea ce cerne, nu doar la ceea ce macină!

Oricît ar fi de îndreptăţite asemenea avertismente... şi sunt!, este imposibil, de la Bucureşti, să nu te izbească contra-timpul pe care cad! Maşinăria justiţiei, aşa oarbă, chioară, cu sabia căzînd aiurea, ba pe unul, ba pe altul, se apropie de nucleul tare, de miezul structurilor de putere care au generat şi au beneficiat de corupţia sistemică şi endemică, prin care statul şi resursele sale au fost aduse în sapă de lemn! Ultimii zece ani de funcţionare ai sistemului nu pot fi scoşi în afara istoriei! De unde, bănuiala că "avertismentul" din New York Times ar putea fi, de fapt, fabricat undeva mult mai aproape de Dîmboviţa decît de Hudson, cu scopul de a semnala, cui mai citeşte New York Times, că "lăsate de capul lor, mecanismele justiţiei din România ar putea ajunge la persoane şi operaţiuni sensibile care pun în joc nu doar Bucureştiul, ci şi interesele Statelor Unite"! Nu e deloc absurd să presupui, spre exemplu, că atragerea Microsoft într-un uriaş scandal internaţional de corupţie ar putea produce, direct şi indirect, pagube suficient de mari firmei cu pricina, încît cineva să dorească stoparea tăvălugului, înainte ca să iasă la iveală tot ceea ce ar putea ieşi! Acelaşi lucru poate fi speculat şi despre Traian Băsescu, un personaj care, măcinat de moara justiţiei, ar putea fi convins să "vomite" o parte din ceea ce a fost a supt şi înghiţit de la "marele licurici"! Dezgustător şi, desigur, deloc potrivit cu rigorile "corectitudinii politice" care înveşmîntă fiecare şi oricare act de politică atlantică, cu excepţia, desigur, a celor care se dovedesc a fi altfel, dacă nu chiar contrare zisei corectitudini! Sau, cum bine zicea o veche inscripţie "dacică", de pe vagoanele CFR: "E pericoloso sporgersi!"