"Electroputere" - dezvăluirea misterelor corectează preţurile

În urmă cu câteva zile îmi exprimam uimirea referitoare la creşterea nejustificată a preţului acţiunilor "Electroputere" (simbol EPT). Când am scris articolul, preţul de închidere era de 1,12 lei. Până să fie publicat articolul respectiv, preţul a crescut la 1,28 şi în ziua apariţiei, precum şi în zilele următoare, parcă pentru a justifica titlul. Nebunia colectivă a investitorilor români a continuat creşterile la maximul posibil, câteva sutimi sub limita de 15%. Ultima zi de creştere a fost pe 2 iulie, când în urma unei creşteri de 14,79% s-a realizat linia de preţ de 1,94 lei, adică deschidere, minim, maxim, închidere şi s-au tranzacţionat 375.638 acţiuni. Această valoare corespundea unei capitalizări bursiere de 240.885.831 lei sau 104.669.258 dolari. Ziua de 3 iulie a fost ziua de cotitură. Acţiunea a deschis la 2,23 lei, egală cu maximul zilei şi în acelaşi timp maximul istoric al acţiunii, cu o creştere faţă de ziua precedentă de 15%, dar pe parcursul zilei furia s-a cam temperat şi pe fondul tranzacţionării a 1.847.546 acţiuni preţul a coborât până la minimul zilei de 1,69 şi a închis la 1,86 lei, cu o coborâre de 4,12% faţă de referinţa din 2 iulie. În 4 iulie, procesul de corecţie a continuat timid la început, cu o deschidere de 1,81 lei, a înregistrat maximul zilei la 1,82 lei imediat după deschidere şi a închis pe minim la 1,59 lei, cu o scădere procentuală de 14,52%, cu un ban peste minimul posibil. Aşa cum creşterile au fost iraţionale, fără un fundament economic cât de cât justificat, sunt sigur că scăderile nu se vor opri aici.

Ceva s-a întâmplat. În presă a apărut o ştire succintă despre termenii contractului de privatizare. Este vorba se pare despre un preţ global de 120 milioane dolari, care cuprinde asumarea acoperirii datoriilor societăţii, de circa 60 milioane dolari, plata celor peste 62% acţiuni deţinute de către AVAS şi foarte posibil şi un angajament de investiţii minime, puse drept condiţie de către AVAS în caietul de sarcini. Din acest punct de vedere ne aflăm puţin în ceaţă, căci nu ştim nimic sigur despre această componentă a preţului.

Oricât ar fi, este evident că este ceva de care AVAS nu beneficiază, la fel cum nici ceilalţi acţionari nu beneficiază. Singurul drept al acestora este cel de a beneficia de un drept de menţinere a cotei de participare la capital. Concret, cumpărătorul pachetului de acţiuni are dreptul legal şi real de a-şi converti în acţiuni până la ultimul leuţ sumele pe care le va plăti creditorilor (în primul rând bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale, apoi convertirea în capital a sumelor investite). Un calcul aproximativ arată că ar putea creşte valoarea capitalului social de circa 200 ori, dacă avem în vedere numai datoriile (creanţele existente la data privatizării ori mai mult, dacă este vorba şi despre un oarecare volum de investiţii).

În aceste condiţii, actualele acţiuni în număr de 124.167.954, pe care unii creduli ori iresponsabili au dat chiar şi peste 2 lei, se pierd ca o picătură într-un ocean. Cine doreşte să-şi păstreze procente va trebui să mai scoată din buzunar pentru fiecare acţiune pe care o are de la 20 lei în sus şi va avea peste 201 acţiuni, dar să fie foarte clar, valoarea conţabilă a noilor acţiuni va fi foarte aproape, dar sub 0,1 lei noi.

Dacă toţi acţionarii care vor fi înregistraţi la data când se va face convertirea creanţelor în acţiuni îşi vor exercita dreptul de preemţiune (dar sunt sigur că nu se va întâmpla aceasta), se va ajunge la un număr circa 25 miliarde acţiuni, iar valoarea societăţii ar fi de maxim 200 - 220 milioane dolari, sau 460 - 506 milioane lei, adică 0,184 - 0,202 lei pe acţiune, cu ceva în plus dacă performanţele economice vor înregistra revirimentul pe care toată lumea îl speră şi care în principiu este posibil din cauza infuziei de capital care se presupune că va fi.

Cu alte vorbe, ne vom întoar­ce în timp acolo de unde s-a plecat.

Desigur, inerţia pieţei îşi va spune şi de data asta cuvântul. Mai ales cei care au cumpărat acţiuni scumpe se decid cu greu să accepte că s-au păcălit, dar nu au decât două opţiuni. Fie să vândă în pierdere, fie să aştepte circa 1-2 ani. Să subscrie maximul la care au dreptul şi să aştepte evoluţia ulterioară a societăţii. În tot cazul, în această perioadă furibundă s-au înregistrat şi o mulţime de investitori fericiţi, anume aceia care au cumpărat de fiecare dată mai ieftin şi au vândut în câştig. Până la urmă, totul s-a dovedit un fel de Caritas sau FNI. Când a căzut Caritasul, o mare parte dintre clujeni exultau, deoarece scoseseră de câte 2 -3 -4 ori de şase ori suma investită şi nu le păsa că ultima oară banii au fost pierduţi. Şi în cazul FNI, de asemenea, au fost destui care au avut inspiraţia să scoată total sau parţial din câştigurile fabuloase, dar mincinoase calculate pe hârtie şi nu au suferit deloc de faptul că nu au avut inspiraţia să scoată banii chiar pe toate unităţile de investiţii cu care erau înregistraţi. Şi în cazul "Electroputere" sunt destui fericiţi. Poate chiar mai mulţi decât cei care plâng sau vor plânge mai târziu. Dar la fel ca în povestea cu laptele, care s-a umflat la fiert până a dat peste margini, vor spune: "Doamne, tu le sporişi, tu le sorbişi" sau: "pierzi, câştigi, investitor te numeşti".

NOTA: Domnul Mihai Iordache, colaborator al ziarului "BURSA", este jucător activ pe piaţa valorilor mobiliare. Orice sugestie de investiţie s-ar desprinde din articolele domniei sale trebuie considerată din acest punct de vedere. Întreaga responsabilitate privind conţinutul articolului revine autorului.