Eroii din Apuseni şi zăpada de pe alee

Primul viscol al anului a găsit autorităţile nepregătite şi pe noi în vacanţa de primăvară. Dacă până acum iarna venea prea devreme, acum a sosit mult prea târziu pentru gustul nostru. La finele unei săptămâni în care eroii salvatori din munţii Apuseni au stârnit zeci de mii de comentarii şi au provocat valuri de entuziasm pentru curajul de a pleca prin zăpadă să îşi ajute semenii, natura a oferit locuitorilor multor oraşe ale ţării şansa să-şi dovedească disponibilitatea de a se ajuta pe ei şi de a ajuta autorităţile, care, conform concluziilor ultimelor zile fie sunt neputincioase, fie sunt prost organizate.

Din nefericire, se dovedeşte, din nou, că aşteptăm totul de la alţii şi nimic de la noi.

Campioni mondiali la scuze, ne-am specializat în a reproşa autorităţilor toate relele lumii fără să fim capabili să mişcăm un pai animaţi doar de spirit civic. Mici grupuri de tineri au apărut prin oraş, înarmaţi cu lopeţi, gata să deszăpezească un trotuar sau să "dezgroape" o maşină, dar disponibilitatea lor are preţ, unul palpabil, între 10 şi 50 de lei. Altfel, niciun fulg nu este mişcat gratis, că doar "nu mai suntem în comunism să facem muncă patriotică". În rest e clar, iarna nu-i ca vara şi lopata e mai grea decât telecomanda. Prin Capitală e o adevărată aventură să te deplasezi pe trotuar în poziţie bipedă încercând să-ţi păstrezi demnitatea şi toate oasele întregi. Doar în dreptul unor instituţii sau unităţi comerciale se poate circula onorabil, în rest, acolo unde deszăpezirea cădea în sarcina unor asociaţii de locatari sau persoane fizice e un adevărat dezastru.

Toată lumea ştie că există o lege care ne obligă să îndepărtăm ţurţurii de pe acoperişul clădirilor şi să curăţăm zăpada şi gheaţa de pe trotuare din dreptul imobilelor, amenzile fiind cuprinse între 200 şi 2.500 de lei. Ştim dar nu ne pasă! Poate nici nu ne amendează, poate totuşi se găseşte un vecin "mai fraier" care nu are ce să facă în casă, poate totuşi trimite primăria pe cineva. Suntem necruţători cu autorităţile care nu degajează şoselele, staţiile de autobuz sau tramvai, dar manifestăm o înţelegere nefirească pentru noi atunci când zăpada "ne bate" la uşă. Toleranţi în exces nu îndrăznim să o deranjăm. Ne place albul! Din nefericire nămeţii au căzut exact când mai toată lumea a fost acasă, sâmbătă şi duminică, natura părând decisă să ne viscolească şi ultimele scuze, legate de absenţa de la domiciliu pe motive de job sau de oboseala unei zile de muncă prestate în slujba unui patron nemilos. De ce nu vrem să facem un minim efort pentru noi şi cei din jurul nostru? Poate şi pentru că ani în şir prea mulţi am fost "ajutaţi cu forţa" să renunţăm la orice iniţiativă personală şi să acceptăm senini statutul de aşa zişi asistaţi social.