Rata ridicată de eşec a afacerilor independente, ne-francizate, în comparaţie cu rata afacerilor în sistem de franciză a creat deja o aură de invincibilitate a celui de al doilea tip de afacere, un mit al francizei ca fiind o reţetă sigură de succes. Dar, după cum am spus, este doar un mit. Asta deoarece nimeni şi nimic nu garantează succesul unei francize dacă aceasta nu este bine structurată, bazată pe o idee de afaceri viabilă şi testată, iar dacă francizatul nu respectă cerinţele francizorului şi nu depune efort pentru demararea şi derularea afacerii. Ce asigură franciza, însă, sunt şanse mult mai mari de reuşită decât în cazul unei afaceri care nu este în sistem franciză.
Conform unui studiu al Departamentului de Comerţ al SUA, 83% din afacerile independente îşi încetează activitatea în primii cinci ani de activitate, în timp ce peste 90% din francize funcţionează şi după primii 10 ani de la demarare.
Ce face ca franciza să aibă şanse mai mari de reuşită? Care sunt acele elemente care determina această diferenţă între cele două tipuri de afaceri?
În primul rând, spre deosebire de o afacere pornită independent, franciza are la bază un concept viabil şi testat, care şi-a dovedit eficacitatea. Astfel, francizatul nu va mai trebui, spre deosebire de întreprinzătorul independent, să cheltuiască bani, energie şi, mai ales, timp cu testarea ideii sale; cel care demarează o afacere independentă trebuie întâi să aplice ideea de la care a pornit şi să înveţe din propriile greşeli până când sistemul său începe să funcţioneze coerent.
În cazul francizei nu este vorba doar de un concept deja testat şi perfecţionat; francizatul beneficiază şi de o marcă, de un nume sau de un produs care deja s-a impus în conştiinţa publicului în timp ce întreprinzătorul ne-francizat va trebui nu doar să perfecţioneze un sistem de afacere, ci să îşi şi facă un nume, să dezvolte un produs sau un serviciu pe care consumatorii să îl recunoască şi să îl aprecieze. Produsele sau serviciile oferite de o franciză sunt cunoscute deja de consumatori şi aceştia ştiu la ce nivel de calitate să se aştepte, chiar dacă francizatul abia a deschis noua unitate şi abia a intrat în sistem - el beneficiază de renumele şi de succesul reţelei din care face parte şi mai ales de credibilitatea de care aceasta se bucură în rândurile publicului.
Sistemul de franciză căruia i s-a alăturat, însă, nu îi oferă doar atât. Cel puţin în teorie, francizatul are parte de ceva ce un întreprinzător independent şi-ar dori să aibă - sprijin şi îndrumare. Francizaţii beneficiază, de cele mai multe ori, de asistenţă din partea francizorilor. Această asistenţă se adaugă la training-ul şi Manualelor Operaţionale din care noul francizat învaţă cum să conducă afacerea şi cum să realizeze toate operaţiunile necesare pentru ca activitatea să se deruleze coerent şi cu succes.
Întreprinzătorul care porneşte o afacere independentă nu are acces la toate acestea. El trebuie să înfrunte singur toate problemele şi să găsească soluţii pentru a le rezolva. Întreprinzătorul nu trebuie să se conformeze cerinţelor stricte ale unui francizor însă nici nu are pe cineva care să îi ofere expertiza şi sfaturile sale atunci când se confruntă cu situaţii dificile.
De asemenea, ca parte a reţelei de franciză, francizatul are o putere mai mare de cumpărare. De obicei francizorii cumpără marfa sau echipamente în cantităţi mari, pentru întreaga reţea, primind diferite discount-uri de la furnizori, iar când sumele plătite pentru aceste achiziţii se împart între francizaţi, aceştia plătesc mai puţin pe bucată de produs sau echipament, decât dacă ar fi cumpărat-o din magazin. Dar, impactul cel mai mare, poate, îl are faptul că pentru suma modică pe care o plăteşte ca taxa de publicitate, francizatul beneficiază de marketing şi advertising la scară largă, naţională şi poate chiar internaţională, ceea ce, ca întreprinzător independent, cu aceeaşi bani, nu ar fi putut cumpăra. În cadrul reţelei de franciză, sumele colectate de la francizaţi constituie un buget de publicitate, publicitate care poate însemna campanii de mare anvergură şi de durată, spoturi la radio şi la televiziune, afişe şi bannere stradale, etc. Mai mult, cel mai probabil, întreprinzătorul independent este, în cele mai multe cazuri, prea implicat în realizarea efectiva a diferitelor operaţiuni necesare derulării activităţii şi nu mai are timp şi nici resurse să se ocupe şi de realizarea campaniilor publicitare.
În cazul afacerii independente, întreprinzătorul se bucură de mai multă libertate a creativităţii şi de mai multă flexibilitate, dar orice pas greşit poate însemna să piardă totul, oricât de "inventivă" sau de originală ar părea o soluţie.