Experimente de laborator

Înecat în noianul ştirilor mărunte, episodul care se derulează în relaţiile diplomatice şi politice dintre Federaţia Rusă şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord trece aproape neobservat. El merită, însă, o atenţie deosebită, nu datorită conţinutului evenimentelor, cît semnificaţiei speciale pe care acestea o au.

Faptele par, şi chiar sunt, aproape banale. Autorităţile de la Moscova obiectează la deschiderea de către British Council a unei filiale, la Sankt Petersburg, fără un acord special din partea autorităţilor. De cealaltă parte, celebra instituţie de promovare culturală, britanică, susţine că acordul general de funcţionare, în baza căruia British Council îşi desfăşoară activităţile la sediul din Moscova, este suficient pentru a permite şi deschiderea unor birouri locale. O ciondăneală birocratică şi nimic mai mult, s-ar putea spune! În realitate, ciondăneala birocratică nu este decît un spectacol cu măşti în care personajele se confruntă simbolic, adică cu săbii de lemn. Nu se ştie, încă, dacă acesta este doar preludiul unei confruntări reale, cu "muniţie vie", sau doar un soi de înlocuitor! Adevărata confruntare, ascunsă în spatele piesei cu păpuşi de lemn, este cea dintre serviciile de informaţii şi diplomatice ale celor două ţări, ba poate chiar mai rău, o confruntare ascunsă pe toate fronturile, între Rusia şi Marea Britanie. Ca în orice confruntare, există un motiv imediat şi o listă de motive "de subsol", care au determinat acest curs de acţiune.

Motivul imediat este asasinarea pe teritoriul Marii Britanii, aparent de către agenţi ai serviciilor Ruse de informaţii, a lui A. Litvinenko. Un fost ofiţer de informaţii sovietic-rus, trecut de cealaltă parte a baricadei şi transformat în vîrf de lance al atacurilor politice, declanşate de pe teritoriul britanic, la adresa Preşedintelui Putin. În spatele acţiunilor lui Litvinenko par să fie nu atît autorităţile britanice, cît mica comunitate de miliardari ruşi "disidenţi", care s-a autoexilat la Londra, pentru a nu încăpea pe mîinile justiţiei din Rusia, dornică să le facă cunoştinţă cu închisorile din Siberia, evident, mult modernizate faţă de vremurile staliniste! Operaţia care a dus la lichidarea lui Litvinenko este, la rîndul ei, plină de simboluri şi mesaje pentru cine are urechi de auzit şi ochi să vadă! Ea era menită nu atît să înlăture un pericol, pentru că Putin putea să doarmă liniştit încă o sută de ani, chiar dacă la Londra ar fi defilat anual cîte două batalioane de litvinenko-işti, ci să arate că epoca "trădătorilor de succes" s-a încheiat. Să ne aducem aminte că finalul epocii sovietice este marcat de două "evadări" cu impact strategic, din tabăra serviciilor de informaţii ale Marii Puteri Roşii către Marele Albion: Mitrohin şi Kalugin. Pagubele produse serviciilor de informaţii ale URSS/Rusiei sunt incalculabile. Dar, dincolo de reuşita britanică, ruşii au fost înfuriaţi de "succesul" public al celor doi: autori de cărţi, de scenarii de film şi documentare. Simpla lor apariţie răsucea cuţitul într-o rană foarte adîncă, probînd un adevăr ce nu putea fi acceptat: există impunitate pentru "trecerea la inamic". Aşa că cineva, probabil, a decis că vremea "trădătorilor de succes" trebuie încheiată cu un caz exemplar. Litvinenko a avut neşansa să devină acest caz. Asasinarea lui nu s-a făcut banal, printr-un procedeu oarecare, ci prin otrăvire cu un compus chimic radioactiv, nu doar pentru a asigura o suferinţă lucidă, ci şi pentru a sublinia caracterul ineluctabil al pedepsei! Pentru această realizare, planificatorii operaţiei au trecut peste toate considerentele de costuri şi riscuri asumate de către echipa de teren. Nu-i puţin lucru să plimbi substanţe radioactive prin cîteva aeroporturi internaţionale şi pe teritoriul unor state şi să rămîi neobservat! N-a fost probabil uşor nici să se cîştige încrederea lui Litvinenko pentru a da curs întîlnirii, la care i-a fost servită substanţa letală, într-o banală ceaşcă de ceai. Pe scurt, o mega-operaţiune pentru un efect care putea fi obţinut mult mai simplu şi mai uşor. Caracterul demonstrativ al operaţiei era însă esenţial, poate chiar mai important decît dispariţia fizică a ţintei! Serviciile de informaţii britanice au "citit" mesajul, dar nu puteau doar "să semneze de primire". Au ridicat ştacheta la nivel politic, aşa încît diplomaţia britanică a făcut demersuri viguroase pe lîngă autorităţile ruse pentru ca presupusul autor al crimei să fie predat autorităţilor britanice. S-a mers pînă într-acolo încît la Londra s-a considerat oficial că Rusia are chiar datoria să-şi modifice Constituţia, dacă asta împiedică oficial predarea celui pe numele căruia un tribunal din Londra emisese un act de acuzare şi un mandat de arestare. După ce a ezitat cîtăva vreme, Rusia s-a decis pentru un răspuns forte. Nu numai că nu l-a predat pe suspect, nu a mai discutat asupra temei, ci partidul Preşedintelui Putin l-a făcut pe respectivul deputat cît ai zice "alegeri democratice"! Adică nu doar un refuz, ci şi o palmă peste obraz! Mesajul implicit: cine este credincios se bucură de răsplată la cel mai înalt nivel şi este la adăpost împotriva oricui! Diplomaţia britanică a replicat cu una dintre cele mai mari operaţiuni de expulzare a personalului diplomatic rus, aflat pe teritoriul său, de la încheierea războiului rece. Moscova desigur, a pozat în victimă şi a anunţat solemn că lucrurile nu vor rămîne aici! Aşa că următoarea mutare, după expulzarea unor diplomaţi britanici, a fost să pună beţe în roate lui British Council. Mesajul este şi aici apăsat! Nu voi, ci tot noi o să avem ultimul cuvînt; British Council este implicat în activităţi ale serviciilor de informaţii, iar dacă voi nu ne vreţi, noi vă vrem încă şi mai puţin!

Doar în cele mai friguroase zile ale războiului rece s-a simţit atîta ger!

Întrebarea de fond rămîne una singură: Este Rusia gata să declanşeze un nou război rece, eventual pe felii, adică doar cu anumiţi "parteneri"? Chiar dacă tentaţia este foarte mare, costurile politice şi în ultimă instanţă economice nu sunt cu nimic mai mici. Rusia a angajat un program strategic de recuperare a decalajului care o desparte de Europa, China şi America, în plan militar şi economic. A prăbuşi ceea ce s-a realizat deja, de dragul poveştilor cu spioni şi a unor efemere victorii pe frontul nevăzut al serviciilor de informaţii este o sinucidere curată. Iar Preşedintele Putin ştie asta mai bine ca oricine. Episodul din relaţiile cu Marea Britanie ar putea fi, de aceea, doar un mic experiment de laborator, pentru a modela viitoarele operaţiuni, mai ample, care să asigure succesul revenirii în forţă a Rusiei, nu doar pe piaţa atît de competitivă a informaţiilor, ci şi în planul marilor jocuri geo-strategice globale.