Falsificatorii de oameni

Nu, nu este o metaforă, ci o afacere. De prezent, dar mai ales de viitor. De zeci, de sute, de mii de trilioane de dolari. În fapt, de valori incomensurabile. Afacerea care schimbă lumea din temelii. Cea care scoate din pîine politica, statul şi autorităţile sale, pe toţi deţinătorii şi vectorii tradiţionali ai puterii de schimbare socială. Viitorul "Imperiu" clădit pentru a lua în stăpînire planeta Pămînt nu se află pe nici o hartă, pentru că nu este o entitate istorico-politico-geografică. Este lumea pseudo-oamenilor. Sau, dacă doriţi, a falşilor oameni, a oamenilor falsificaţi. Entităţi non-umane ale căror capacităţi de gîndire şi acţionale le depăşesc cu mult, în orice compartiment, pe cele ale fiinţelor umane aşa cum le ştim azi. Eficienţă, creativitate, învăţare, rezilienţă, capacitate de adaptare, soluţii funcţional-acţionale, expandare explozivă a universului noologic, emoţional şi spiritual etc. Acest imperiu nu mai este de mult o ficţiune, nici o proiecţie ştiinţifico-fantastică în orizonturi neprecizate de timp. Este prezentul care mărşăluieşte pe sub ferestrele noastre, organizat, plin de încredere şi entuziast, în drum spre frontul "războiului tuturor războaielor", cel împotriva lumii "celorlalţi". A noastră, adică, a oamenilor "trecutului biologic". Una slabă, fragilă, plină de erori de construcţie şi de funcţionare, detrimentală pentru mai toate sistemele ecologice ale planetei şi echilibrele lor, incapabilă să îşi rezolve vreuna dintre problemele restante ale istoriei sale înnecate în violenţă, opresiune, distrugere şi degradare. Estimările variază în limite relativ strînse. Inteligenţa artificială care va depăşi toate şi oricare dintre capacităţile umane pe care le deţinem astăzi se află aici, lîngă noi, nu mai departe de 30-50 de ani. Două, maxim trei generaţii. Undeva, pînă la sfîrşitul acestui secol! Ca de obicei, reacţiile sunt croite după model de tradiţie istorică şi eficienţă dezastruoasă, cel al reacţiei întîrziate. Omenirea oamenilor ridică abia acum semne de întrebare, lansează semnale de alarmă, începe să caute "soluţiile de criză". Unii zic că este deja prea tîrziu. Ceea ce s-a pornit, nu va mai fi oprit. Miza este uriaşă şi nici un participant care a prins deja un loc la masa de joc nu poate rezista tentaţiei, mai ales cînd este aproape sigur că ştie numerele cîştigătoare ale ruletei, pentru următoarele trageri, oricîte vor mai fi ele.

Dacă este sau nu este prea tîrziu, se poate încă discuta. Buna credinţă, raţionalitatea socială, morală şi eforturile făcute în numele lor, oricît de slabe, merită însă semnalate. Mai deunăzi, a coborît în piaţa publică pentru a-şi striga mesajul Daniel Dennett, una dintre somităţile filosofiei şi ştiinţelor cognitive, una dintre cele mai profunde şi creative minţi teoretice ale vremurilor acestea călărind pe două secole, XX şi XXI. Omul "turnului de fildeş" a coborît în ograda ziaristicii. Articolul său din revista Atlantic "The problem with conterfeit people" conţine nu doar un semnal de alarmă, ci şi o implacabilă sentinţă: "Companiile care folosesc AI pentru a genera oameni falşi (fake people) comit un act imoral, de vandalism, pentru care ar trebui trase la răspundere." Iar, răspunderea la care se referă autorul nu este cîtuşi de puţin doar morală, ci una legală şi materială, deopotrivă. De ce vandalism? Paralela, uşor de ghicit, este cea cu falsificatorii de bani. O activitate pusă sub constrîngerile cele mai severe ale pedepsei legilor, încă din zorii apariţiei monedei şi a circulaţiei monetare. Motivul, pe cît de evident pe atît de important din punct de vedere social: punerea în circulaţie a monedei false, fie şi local, pe scară relativ redusă, introduce o uriaşă distorsiune în lumea tranzacţiilor, contractelor, obligaţiilor şi răspunderilor pe care este întemeiată orice formă raţională de organizare socială. Odată scăpată de sub control, moneda calpă produce conflicte şi ravagii, nu doar economice. Ea sapă la temelia oricărei organizări sociale stabile, sistematice şi raţionale. A pune în circulaţie monedă falsă este, de aceea, un act de distrugere, de vandalism, puternic şi radical sancţionat în toate timpurile. Introducerea în circulaţie socială a "oamenilor contrafăcuţi" care se petrece sub ochii noştri astăzi este, prin gravitatea consecinţelor disruptive şi distructive, din punct de vedere social şi civilizaţional, cel puţin echivalentul punerii în circulaţie a monedelor contrafăcute.

Cum funcţionează şi cum roade cancerul produs de introducerea în circulaţia relaţiilor umane cele mai simple, a sentimentelor şi valorilor, a unor "monede false" puteţi afla de la un clasic al literaturii secolului XX. Un fabulos, greu previzibil, dar atît de semnificativ arc peste timpul unui secol întreg, ne trimite înapoi, la 1925, anul apariţiei unuia dintre cele mai semnificative construcţii romaneşti ale secolului trecut. Romanul lui Andre Gide: "Falsificatorii de bani". În fapt, însă, personajele se învîrt într-o lume a falsificatorilor de oameni! Una pe care astăzi, sub robia absolută a "raţionalităţii economice" şi legilor "darwinismului social" suntem pe cale să o instituim ca univers alternativ obligatoriu, implacabil, al umanităţii umaniste. Fără să înţelegem pe deplin, măcar, răul absolut la care luăm parte.