Fami(G)lia cea mare a lui Politi

"Da, familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare; familia este baza societăţii". Lămurirea o datorăm junelui arhivist, studinte în drept şi publicist Rică... Rică Venturiano. Un adevăr a cărui universalitate trebuie să-l fi izbit revelator şi pe Matteo Politi. Un şarlatan psihopat în căutarea marii familii dornică să îl strîngă, de pe drumuri, la pieptul ei generos. Prea solicitat profesional, nu a avut timp şi de familia cea mică... urma să se ocupe... mai tîrziu. La urma urmei, nu dai aşa, cu una cu două, peste Ziţa visurilor tale. De ce şarlatan? Pentru că şi-a atribuit fără nici o calificare sau cădere legală calitatea de medic, ba încă şi chirurg! Un şarlatan perseverent! De ce? Pentru că nu s-a mulţumit să-şi confecţioneze o carte de vizită pe care să scrie că e chirurg, deşi el abia are 8 clase; s-a făcut luntre şi punte şi a pus mîna pe o parafă, rezultat material al avizului oficial şi ştampilat al unei Direcţii de sănătate din România europeană a secolului XXI, care a constatat, cu actele în mînă, că şarlatanul era de fapt chirug calificat, deşi în mod vădit, nu era!!!! Un şarlatan extrem de periculos! De ce? Pentru că nu s-a mulţumit cu cartea de vizită şi parafa, ci a intrat în sala de operaţie, a pus bisturiul pe pacienţi şi a tăiat, după cum l-a tăiat capul!!!! Nu a murit nimeni, e adevărat, semn că româ­nii, în ciuda tuturor vicisitudinilor istorice, au rămas totuşi un popor rezistent la factorii de stress!!! De ce psihopat? Pentru că nici un om sănătos la cap şi cu discernămîntul întreg nu se apucă să taie în carne vie, conştient că habar nu are ce face şi poate trimite la moarte pe cel aflat sub scalpel. De ce ne interesează pe noi toate acestea? Dintr-un singur motiv. Acela care ne permite să arătăm cum a ajuns România "famiglia" cea mare nu doar a unui Politi oarecare, fără carte şi cu mintea în crăci, ci a sute şi mii de "politi" autohtoni, mulţi dintre ei cu diplome în regulă, e adevărat, dar care nu atestă vreo competenţă profesională superioară celei deţinută în fapt de arhetipul "Politi". Conferă "în schimb" drepturi ocupaţionale şi salariale, acces la funcţii şi demnităţi de stat. Toţi cu cuţitul în mînă, gata nu doar să taie, ci şi să spînzure după bunul plac, pe aceste înduioşător şi trist de frumoase meleaguri mioritice. Tărăşenia lui Politi este însă cu atît mai dătătoare de seamă asupra vremurilor în care trăim şi asupra oamenilor în mijlocul cărora ne ducem viaţa, pentru că şmecheria pe bază de şpagă de la autoritatea numită Direcţie de sănătate e doar primo tempo. Nu ar fi fost suficientă pentru ca nebunul să ajungă într-o sală de operaţie. Mai era necesar şi obligatoriu avizul Colegiului Medicilor. Pe care nu l-a obţinut niciodată!! Şi, atunci... cum a juns să opereze în vreo cinci spitale din România? Şi încă ce spitale... creme de la creme!!! Ce trebuie să ne închipuim? Alte şpăgi? Sau doar talentul patologic al şarlatanului psihopat, fascinaţia pe are o exercită asupra celor din jur şi puterea lui de convingere ieşite din comun? Dar incompetenţa profesională, pusă la lucru nu o dată, ci de zeci de ori. O fi operat de fiecare dată singur? Nici un medic calificat nu a fost lîngă el? Niciodată? Presa care relatează cazul vorbeşte despre reacţia asistentelor, a personalului mediu calificat. Ele au reacţionat... omul nu ştia nici procedurile de spălat pe mîini şi "montare" a mănuşilor chirurghicale! Cum cerea atunci instrumentele în timpul operaţiei şi cum indica procedurile pe care le efectua asupra pacientului??? Nici un doctor din preajmă nu a sesizat incompetenţa în acţiune? Ciudat, nu????!!!! Ori au fost la mijloc alte şi alte enterese...? În sfîrşit, povestea ar trebui să aducă aminte nu doar oficialităţilor complice şi coparticipante la actele de şarlatanie, respectiv atentat la sănătatea şi viaţa oamenilor, ci şi publicului larg, că şmenurile pe bază de diplome de medicină, livrate unor "deţinători autorizaţi de valută" au, la noi, o solidă tradiţie pre-decembristă, impetuos continuată şi dezvoltată în era post-decembristă, cînd au fost livrate nu doar licenţe, ci şi titluri de doctor în medicină unora care nu trecuseră nici de trei ori treptele instituţiilor de învăţămînt emitente. După cum, ar mai trebui reamintit şi faptul că Politi nu este chiar primul şi nici singurul dintre şarlatanii care au ajuns să practice medicina în România, inclusiv chirurgia, fără să aibă nici o acoperire în competenţe profesionale sau diplome cerute de legile care, de bine de rău, există şi pe la noi. Dacă lucrurile s-ar reduce la aria profesiei medicale, încă ar trebui să fim foarte îngrijoraţi şi să cerem măsuri drastice, administrative şi judiciare, împotriva celor vinovaţi. Problema este însă mult mai gravă şi mai grea de consecinţe, dacă vă uitaţi la cei care s-au cocoţat în vîrful instituţiilor responsabile de administraţia lucrurilor publice şi de guvernare. Aici, "politi" ar trebui instituit imediat ca un ordin de merit, obligatoriu în protocolul de stat! Prezentarea protocolară a personajelor noastre publice ar trebui să sune: Domnul Liviu Dragnea, "politi"; doamna Dăncilă Viorica, "politi", doamna Ecaterina Andronescu "politi"; domnul Vîlcov Darius "politi", domnul Teodorovici Eugen, "politi"... şi...etc. Mă rog, pentru unii ar trebui să fie creată şi clasa de distincţie absolută "Politi emeritus"!

Ce altă încheiere, dacă nu exclamaţia întemeietor ontologică şi concluzia de o spăimoasă monumentalitate filozofică a lui Trahanache: "A! Ce coruptă soţietate!... Nu mai e moral, nu mai sunt prinţipuri, nu mai e nimic.. .enteresul şi iar enteresul... Bine zice fiu-meu de la facultate alaltăieri în scrisoare; vezi tînăr, dar copt, serios băiat! Zice: Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o societate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!"