Frica de 5%

După ce Bursa de Valori Bucureşti a adus, din nou, în discuţie publică pragul de deţinere la SIF-uri, în prezent de 1%, şi propune 5%, am decelat o opoziţie concertată a responsabililor SIF faţă de această posibilă schimbare.

Unii invocă voinţa suverană a acţionarilor de a decide. Alţii, de fapt cam toţi, invocă, în acelaşi timp, şi restricţia legislativă, care a fixat actuala limită de deţinere. O poziţie singulară, dar nu se ştie cât de cinstită în fond, o are SIF3, care într-o adunare precedentă a modificat statutul societăţii, fixând o limită de deţinere de 5%, dar cu limitarea dreptului de vot la 1%, ceea ce, în fond, nu înseamnă mare lucru. În primul rând, hotărârea acţionarilor SIF3 nu se ştie dacă şi de când va fi operabilă. Căci şi acolo poate fi invocată prevederea legislativă care limitează deţinerea la 1%.

Se spune că voinţa acţionarilor este mai presus de lege, dacă nu încalcă nicio lege, ceea ce nu este cazul acum. Îmi face o imensă plăcere să aduc aminte super legiştilor de la SIF-uri că legea de trans­formare a fostelor FPP-uri în SIF-uri, prevedea o deţinere de 1% pentru persoanele fizice şi unele persoane juridice şi de 5% pentru bănci şi fonduri de investiţii. Atunci, în 1996, unite în cuget şi simţiri, toate fondurile au manipulat votul pentru a stabili o limită de 0,1%, care nu a putut fi schimbată decât printr-o lege, care acum este invocată pentru a statua neschimbarea. Eu mereu am pledat pentru instaurarea dreptului de exerciţiu nestăvilit de putere de decizie al acţionarilor. Nici cu actuala limitare a dreptului de vot al acţionarilor prin invocarea aşa-zisului vot concertat nu sunt de acord, mai ales că se aplică discriminatoriu.

Pentru domnul Cătălin Chelu, se consideră vot concertat orice vot care vine din zona Galaţi sau de pe unde mai are dumnealui vreo firmă la care este acţionar, chiar şi dacă acolo ar avea o singură acţiune. Am constatat aceasta din anunţul SIF5 Oltenia, care s-a asigurat că peste 9% din voturi, care ar putea fi nefavorabile actualei conduceri, au fost deja anulate. Asta deşi firmele cu care se judecă în procese nesfârşite şi fără finalitate previzibilă nu deţineau decât în jur de 3%, mai mult sau mai puţin. Când au călcat în picioare, printr-o acţiune ilegală, legea din 1996, nu aveau acelaşi respect pentru lege cum îl manifestă, verbal, acum. Căci altfel nu aplică legea decât în modul în care le convine. Pentru protejarea interesului în faţa unui Chelu, legea se aplică, chiar excesiv. Pentru a-şi asigura realegerea, conducerea SIF3 nu se dă la o parte de a concerta votul tuturor acţionarilor care răspund la votul cerut prin corespondenţă. La fel cum celelalte fonduri nu anulează dreptul de vot (din contră, îl coordonează) al societăţilor la care SIF-urile sunt acţionare, asigurându-şi astfel perpetua supravieţuire. Chiar şi declaraţiile relative de susţinere a ideii de majorare a dreptului de deţinere sunt tot fariseice, din moment ce se doreşte o creştere progresivă, care s-ar termina eventual după decesul actualilor administratori. Chiar şi dacă se înghite cu noduri ideea de majorare a pragului, nimeni nu renunţă la limitarea dreptului de vot. Asta denotă o frică animalică de consecinţele unei ridicări a pragului.

Stând şi judecând la rece, mă întreb ce pericol reprezintă un vot de 5% exercitat, de exemplu, de către un investitor gen BCR, BRD, Banca Transilvania sau Reiffaisen Bank? Sau al unui fond serios de investiţii care administrează active de zeci sau sute de milioane, dacă nu chiar miliarde de dolari sau euro? Niciun pericol pentru oricare SIF. Poate cu excepţia pericolului pentru actualii administratori că respectivii investitori şi-ar putea desemna reprezentanţi care, între noi fie zis, ar fi mai eficienţi decât majoritatea dintre actualii administratori. Nu spun şi nu am spus niciodată că printre actualii administratori nu sunt unii care îşi merită locul, dar foarte mulţi ar trebui să ne lase şi să plece. Iar alţii care doresc să ajungă administratori ar trebui să se uite în oglindă şi să-şi facă autocritica oltenească pentru impertinenţa cu care se autopropun.

Din păcate, din acest impas nu se poate ieşi decât printr-o acţiune de forţă, de data aceasta a parlamentului. Dacă voi avea ocazia, voi face lobby pentru aceasta.