Gestionarea riscului - cea mai importantă funcţie a guvernării

Una dintre cele mai importante funcţii ale guvernării este gestionarea riscului. Un management performant în ce priveşte riscul cuprinde trei dimensiuni: anticiparea riscului, minimizarea acestuia şi distribuirea efectelor. Fiecare abordare a riscului, în diversele sale stadii, necesită respectarea unor reguli pe care guvernarea trebuie să le aibă în vedere. Printre condiţiile pentru o anticipare corectă a riscului se numără o evaluare statistică exactă şi completă, precum şi sondarea frecventă a opiniei publice prin folosirea modelării şi prognozei.

De asemenea, trebuie avut în vedere îmbinarea strategiilor pe termen scurt cu cele pe termen mediu şi lung cît şi consultarea partenerilor sociali şi asumarea responsabilă a realităţii de către factorul politic definirea corectă a factorilor de risc.

Pentru distribuirea cît mai echitabilă a efectelor producerii riscului trebuie diminuat rolului statului ca agent economic şi dezvoltarea liberă a pieţelor calitatea actului de justiţie.

• Riscul politic

Stabilitatea politică reprezintă un dialog între centrele de influenţă politică. Cei care vin la putere nu trebuie să ia totul.

• Riscul instituţional

Tranziţia este un proces instituţional. Deficienţele construcţiei instituţionale induc factori importanţi de risc. Persistenţa riscului instituţional are următoarele cauze: inexistenţa unor instituţii necesare excesului instituţional, ineficienţa în funcţionarea unor instituţii, deturnarea de către unele instituţii a atribuţiilor care le revin.

• Riscul legislativ

Sistemul legislativ este adesea neclar, instabil şi incomplet. De cele mai multe ori sistemul legislativ este prea laborios şi nu respectă întotdeauna principiile de drept. Sistemul legislativ trebuie să monitorizeze la aplicarea principiului echilibrului puterilor în stat, respectarea legislaţiei privind statutul funcţionarului public, restrîngerea rolului economic al statului şi transparenţa tranzacţiilor la care statul este parte.

Pentru diminuarea riscului, sistemul legislativ trebuie să fie stabil, simplu. Sistemul legislativ trebuie să fie clar, complet şi integral aplicabil la apariţia în Monitorul Oficial. Între momentul votării în Parlament şi cel al promulgării, normele cerute de textul de lege trebuie adoptate de către Guvern. Sistemul legislativ trebuie să încurajeze evoluţia către statul de drept şi către piaţa liberă şi să respecte principiul echilibrului puterilor în stat. Ordonanţele trebuie să aibă caracter preparativ şi să fie date numai în situaţii excepţionale.

• Riscul concurenţial

Economia României păstrează încă un caracter monopolist, cu numeroase pieţe controlate, în plan naţional sau regional. Principalele riscuri ce decurg din persistenţa monopolurilor sînt: sporirea dificultăţilor de intrare pe piaţă şi reducerea mobilităţii investiţiilor şi sporirea inflaţiei structurale.

• Riscul strategic

Existenţa unei strategii coerente la nivel naţional diminuează gradul de risc al unei economii. Este necesară o strategie pe termen lung care să aibă în vedere: efectele integrării europene, armonizarea raporturilor cu FMI, dinamica factorilor de producţie şi definirea avantajului competitiv.

• Riscul monetar

Riscul monetar are în vedere anticiparea şi minimizarea riscului ce decurge din inflaţie. Ca fenomen, inflaţia se manifestă prin creşterea nominală a preţurilor. Efectele riscului monetar constau într-un transfer de putere de cumpărare. Din punctul de vedere al riscului monetar, România este o ţară cu risc relativ ridicat, dar în scădere. •

• Riscul valutar

Riscul valutar, ca parte a managementului guvernării, este legat de raportul dintre deprecierea internă şi deprecierea externă. Elemente ce sporesc riscul valutar: neconcordanţa dintre deprecierea internă şi deprecierea externă, evoluţia neliniară a cursului de schimb şi amplitudinea modificării cursului de schimb. Modalităţile de diminuare a riscului valutar sînt înţelegerile de natură contractuală, utilizarea pieţelor futures.

• Riscul financiar

Riscul financiar se referă la gradul de protecţie a sumelor implicate pe pieţele financiare sub forma de depuneri în sectorul bancar sau de investiţii pe piaţa de capital, în domeniul leasing-ului sau pe piaţa asigurărilor. Managementul riscului specific are în vedere: sporirea siguranţei depunerilor şi investiţiilor, îmbunătăţirea randamentului acestora şi întărirea capacităţii de supraveghere a autorităţilor pieţelor financiare. De asemenea, acesta are în vedere consolidarea formelor de garantare a depunerilor şi investiţiilor cît şi creşterea gradului de informare a cetăţenilor.

• Riscul investiţional

Cele zece forme de manifestare a riscului se pot rezuma într-una singură: riscul investiţional. El este asociat riscului de ţară.