Gheorghe Piperea: "Probabil că Fondul Proprietatea va dispărea în aproximativ 2-3 ani"

Reporter: Cum vedeţi continuarea administrării Fondului Proprietatea de către Franklin Templeton, în condiţiile în care AGA care a modificat statutul Fondului a fost anulată de instanţă?

Gheorghe Piperea: În mod normal, această situaţie de fapt nu ar trebui să continue, de vreme ce hotărârile Adunării Generale a Acţionarilor prin care a fost numit Franklin Templeton în calitate de administrator al FP au fost anulate. Chiar dacă, între timp, au avut loc mai multe şedinţe ale Adunării Generale în cadrul cărora s-a hotărât numirea Franklin Templeton în calitate de administrator al FP, acestea nu au făcut decât să reia conţinutul hotărârilor anterioare. Mai mult decât atât, acestea au fost atacate în instanţă.

Totuşi, din considerente de necesitate, respectiv ca să nu se producă o destabilizare şi mai mare a administrării FP, este recomandabil ca Franklin Templeton să continue administrarea.

Însă Adunarea Generală ar trebui să ia o nouă hotărâre prin care să numească din nou Franklin Templeton în calitate de administrator, de această dată cu respectarea prevederilor legale, pentru a se evita astfel riscul anulării hotărârii. În caz contrar, actele juridice încheiate de Franklin Templeton, în temeiul unei calităţi nesigure de administrator, vor fi sub ameninţarea desfiinţării.

Un exemplu în acest sens este situaţia creată în legătură cu programul de răscumpărare a aproximativ 10% dintre acţiunile proprii ale Fondului, de către Franklin Templeton, în calitate de administrator, întrucât hotărârea AGA prin care acţionarii FP aprobaseră programul de răscumpărare a fost contestată în instanţă. Astfel, întrucât hotărârile de numire a Franklin Templeton au fost până acum anulate, se poate pune problema valabilităţii actelor juridice de răscumpărare.

În orice caz, operaţiunea de răscumpărare este sub semnul întrebării, întrucât Franklin nu avea calitatea de administrator la momentul răscumpărării.

Acesta a iniţiat programul de răscumpărare a acţiunilor FP pentru a corecta cursul acţiunilor, respectiv pentru a satisface exigenţele acţionarilor majoritari.

Reporter: Cum apreciaţi activitatea Franklin Templeton în ţara noastră?

Gheorghe Piperea: În primul rând, având în vedere modul în care au decurs lucrurile până la acest moment, părerea mea cu privire la situaţia referitoare la calitatea Franklin Templeton de administrator al FP este una negativă.

Mai mult decât atât, consider că acesta a avut o parte din vină pentru situaţia creată întrucât gestionarea dosarelor având ca obiect anularea hotărârilor AGA a fost una slabă.

Modul de abordare de către Franklin Templeton a problemei dosarelor s-a datorat încrederii mult prea mari în forţele proprii. Această încredere i-a determinat pe cei de la FP să angajeze avocaţi de renume care să gestioneze dosarele, însă, după cum s-a putut observa, aceştia s-au lovit de acţionarul minoritar, Ioana Sfîrăială. În prezent, unele dintre dosare au fost finalizate, dar unele se află încă pe rolul instanţelor de judecată.

În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată, apreciez că aceasta nu a fost una eficientă, întrucât cursul acţiunilor la FP s-a situat între valorile de 0,45 lei - 0,6 lei/acţiune pentru o perioadă de doi ani de la data listării, în condiţiile în care valoarea lor nominală este de 1 leu/acţiune. Probabil că cei de la Franklin Templeton nici nu şi-au dorit creşterea cursului, deşi contractul de administrare încheiat cu Fondul Proprietatea cuprindea ca şi obiectiv creşterea valorii acţiunilor până la 1 leu/acţiune, astfel încât despăgubirile pentru imobilele preluate abuziv să poată fi obţinute în integralitate.

Creşterea recentă a valorii de tranzacţionare a acţiunilor la 0,8 lei/acţiune ar putea fi una conjuncturală, iar declaraţiile reprezentantului Franklin Templeton, Mark Mobius, potrivit cărora dacă s-ar aduna dividendele plătite până acum acţionarilor FP, valoarea acţiunii ar fi de un leu, sunt expresia clară a neputinţei de a conserva scopul primar declarat al FP, respectiv de a fi un mijloc eficient de despăgubire a proprietarilor deposedaţi de bunurile lor în perioada regimului comunist.

Cred că activitatea Fondului Proprietatea a fost mult prea uşor orientată spre lichidare. Grăbirea procesului de lichidare a fost favorizată şi de acţionarii majoritari care au stabilit onorariul de succes al Franklin Templeton prin raportare la sumele obţinute din vânzarea activelor Fondului. Or, unul era scopul iniţial al Fondului, respectiv acela de a îndeplini funcţia de vehicul de despăgubire pentru foştii proprietari, iar altul a fost cel spre care s-a îndreptat, întrucât, în prezent, traiectoria ireversibilă a Fondului este orientată spre lichidare.

În anul 2010, când a fost numit Franklin Templeton în calitate de administrator al Fondului, mă aşteptam ca acesta să facă aplicabil în România principiul guvernării corporative. Acest lucru nu s-a întâmplat, ba mai mult, Franklin Templeton s-a comportat la fel ca şi ceilalţi acţionari români, respectiv în stil românesc: "mai lasă şi tu, că mai dau şi eu". Un exemplu grăitor în acest sens este reprezentat de litigiul privind donaţia Romgaz către bugetul de stat, în valoare de aproximativ 400 milioane de lei. Deşi existau toate motivele pentru desfiinţarea acesteia, ea a fost totuşi menţinută, ceea ce mă face să cred că procesul a fost mai degrabă unul de faţadă.

Ca o concluzie, precizez că nu văd în Franklin Templeton un purtător al guvernării corporative în România.

Reporter: Ce rol consideraţi că a avut Fondul Proprietatea pentru piaţa de capital? Dar pentru economie?

Gheorghe Piperea: În ansamblu, rolul Fondului Proprietatea pe piaţa de capital din România a fost unul nesemnificativ. Tranzacţiile prin intermediul cărora a fost posibilă acumularea de către investitorii străini - de exemplu, fondul american de hedging Elliott Associates şi compania de administrare a investiţiilor City of London - a aproximativ 50% - 60% dintre acţiunile FP au fost rareori tranzacţii făcute pe piaţa de capital din România. Ele au fost tranzacţii de tip "deal", adică cu evitarea pieţei de capital, în afara ei. Aceste tranzacţii au fost nişte operaţiuni de restructurare a portofoliului făcute de acţionari. Mai mult decât atât, un procent de aproximativ 35% dintre acţiuni nu circulă, întrucât se află în proprietatea a două familii care nu doresc să le vândă.

Prin urmare, rămâne un procent foarte mic de acţiuni care ar trebui să circule şi să asigure astfel "free-float"-ul, însă acest lucru nu se întâmplă. Tranzacţiile obişnuite au fost aproape insesizabile pentru un Fond care are o capitalizare bursieră de aproximativ 3 miliarde de euro. Nu se poate spune că Fondul Proprietatea a avut o influenţă masivă asupra volumului tranzactiilor. De altfel, având în vedere că "free-float"-ul este extrem de limitat, Fondul nici nu ar fi putut să contribuie la dezvoltarea pieţei de capital din România.

În ceea ce priveşte rolul Fondului Proprietatea pentru economie, cred că singurul lucru bun a fost acela reprezentat de atitudinea oarecum aprobativă faţă de insolvenţa Hidroelectrica, chiar dacă aceasta a avut consecinţe negative asupra Fondului. Astfel, deşi insolvenţa Hidroelectrica a însemnat scăderea capitalizării bursiere a Fondului pe perioada derulării procedurii de insolvenţă, Fondul a permis desfăşurarea normală a procedurii. În rest, rolul FP a fost insesizabil.

În realitate, acţionarii majoritari au dorit încă de la început lichidarea Fondului, iar acest scop a început să se contureze.

Reporter: Cum vedeţi perspectiva desfiinţării Fondului Proprietatea?

Gheorghe Piperea: Perspectiva desfiinţării Fondului a devenit o certitudine. Probabil că Fondul va dispărea în aproximativ 2-3 ani. Au fost exprimate păreri potrivit cărora activele Fondului Proprietatea vor fi tranzacţionate pe piaţa de capital, dar acest lucru nu este posibil. Desfiinţarea Fondului nu va avea în niciun caz ca efect majorarea volumului de tranzacţii pe piaţa de capital din România. Aceasta a fost o idee greşită. Apreciez că s-a ajuns aici tocmai din cauza transformării Fondului din vehicul de despăgubire în fond de investiţii, pentru că în aceste condiţii, investitorii nu urmăresc altceva decât recuperarea investiţiei şi ieşirea din societate. E un scop denaturat, iar Fondul nu poate să continue să paraziteze piaţa de capital din România.

FP deţine pachete mari de acţiuni, care valorează zeci sau chiar sute de milioane de euro. Aceste pachete de acţiuni pot fi cumpărate tot de fonduri importante, nu de acţionarii mici. O astfel de perspectivă nu va aduce o creştere a volumului tranzacţiilor pe piaţa noastră de capital.

Reporter: Ce părere aveţi despre noua lege a despăgubirilor, prin puncte?

Gheorghe Piperea: Noua Lege a despăgubirilor instituie o procedură extrem de birocratică în vederea despăgubirii proprietarilor deposedaţi, care implică în continuare ANRP. Prin noua lege, despăgubirile în bani sau în acţiuni sunt transformate în puncte ce trebuie valorificate la participarea de licitaţii. Prin urmare, deţinătorii de puncte vor trebui să urmărească organizarea de licitaţii şi să caute bunuri care să li se pară interesante. Or, reglementarea unei astfel de proceduri anevoioase reprezintă o invitaţie la vânzarea de puncte către samsari.

Apreciez că ideea nu este deloc una bună, întrucât mecanismul face ca dreptul la despăgubiri să fie unul aproape iluzoriu. Astfel, după ce despăgubirile la care sunt îndreptăţiţi foştii proprietari se transformă în puncte acordate de diverse comisii şi comitete, printre care ANRP, care, în opinia mea, ar trebui desfiinţată, aceştia trebuie să se ducă să participe la licitaţii având ca obiect imobile aflate în prezent în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ teritoriale. Prin urmare, proprietarii trebuie să se bazeze pe sinceritatea autorităţilor care ar trebui să scoată la licitaţie aceste imobile. Or, acest mecanism este absurd. Practic, punctele nu dau dreptul proprietarilor deposedaţi la obţinerea de despăgubiri, ci la participarea la licitaţii.

Urmarea va fi aceea că, cei ce vor obţine puncte, le vor vinde tot către samsarii imobiliari.

Plafonarea la 15% a despăgubirilor acordate unei alte persoane decât titularul dreptului de proprietate, fostul proprietar sau moştenitorii acestora descurajează vânzarea de drepturi litigioase anterior acordării măsurilor compensatorii prin puncte, dar nu şi vânzarea propriu-zisă a punctelor. Astfel cum punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziţionarea la licitaţie a unor imobile, acestea vor putea fi valorificate şi prin înstrăinarea lor către samsarii imobiliari care, acumulând un număr mare de puncte, îşi vor maximiza şansele de a adjudeca cât mai multe imobile la licitaţiile organizate de preconizatul Fond naţional al terenurilor agricole şi al altor imobile, administrat de Agenţia Domeniilor Statului.

S-ar impune interzicerea cesionării drepturilor de către foştii proprietari pentru ca noua lege să fie o lege de retrocedare şi nu una de îmbogăţire a samsarilor, aşa cum a fost legea de înfiinţare a FP. Impunerea unei plafonări de 15% din valoarea imobilului pentru care s-au obţinut măsuri compensatorii prin echivalent nu este eficientă, aceasta putând fi eludată.