GHEORGHE PIPEREA: "Urgenţa unei legi pentru falimentul particularilor"

Devalorizarea leului în raport cu euro face ca din ce în ce mai mulţi români să ajungă datori vânduţi la bancă sau către stat, din cauza neplăţii ratelor lunare sau a facturilor de utilităţi.

Ce se poate întâmpla cu cei care se află în această situaţie, ne explică Gheorghe Piperea, preşedintele "Piperea şi Asociaţii".

Potrivit domniei sale, în cazul de neplată a ratelor unui credit garantat, este uşor pentru bancă să-şi recupereze banii, prin executare silită.

Dacă aţi contractat, însă, un credit negarantat şi nu aveţi în posesie bunuri pe care banca să le execute, puteţi scăpa "basma curată", potrivit lui Piperea, mai ales dacă nu aveţi nici loc de muncă.

De vină pentru această situaţie sunt băncile, consideră domnia sa, care au jucat extrem de agresiv, acordând credite "pe bandă rulantă" doar pe baza buletinului şi a unei adeverinţe de salariat, în unele cazuri, falsă.

Piperea explică: "Estimez că există, în prezent, aproximativ 800.000 de rău-platnici în ţara noastră. Aici mă refer mai ales la creditele de nevoi personale, negarantate, acordate chiar şi celor care nu au în proprietate o casă sau alte bunuri ce pot fi executate în caz de neplată. În aceste cazuri, banca nu mai poate face nimic pentru a-şi recupera banii, cu atât mai mult dacă rău-platnicul a rămas fără venituri".

Cei care sunt încă salariaţi, dar se află în situaţia de a nu-şi mai putea plăti facturile de utilităţi sau ratele la bancă, pot intra sub protecţia Tribunalului, urmând să fie desesizaţi de administrarea averii. Tribunalul va gestiona direct veniturile rău-platnicului, urmând să-i acorde o sumă de bani, necesară pentru a trăi. Cu restul rămas va încerca să-i acopere datoriile, obţinând totodată reeşalonări de plată sau scutiri de dobânzi.

Dacă veniturile celui aflat în stare de insolvenţă nu pot acoperi decât cheltuielile de subzistenţă, nu şi datoriile la stat sau către bancă, legea permite îngheţarea obligaţiilor financiare, pe o perioadă de doi-trei ani.

Dacă nici în acest răstimp, situaţia individului în cauză nu se stabilizează (nu-şi găseşte un loc de muncă mai bine plătit), Tribunalul poate construi cazul unui faliment "scuzabil" care permite ştergerea tuturor datoriilor.

Iată, aşadar, riscurile la care sunt expuse băncile, în condiţiile în care numărul celor disponibilizaţi se îngroaşă de la o zi la alta, iar salariile devin insuficiente, ca urmare a devalorizării leului în raport cu euro, ceea ce face să crească atât preţurile la alimente, cât şi valoarea facturilor şi a ratelor bancare.

Legislaţia din ţara noastră ridică, însă o problemă, spune Piperea, adăugând: "În prezent, există mai multe legi care pot conduce către starea de faliment a particularului, astfel încât unii judecători pot aproba, iar alţii pot respinge această solicitare. Avem nevoie urgent de o lege care să reglementeze strict falimentul persoanelor fizice. Singurele ţări din Uniunea Europeană care nu dispun încă de o lege care să reglementeze falimentul particularului sunt România şi Bulgaria".

De pildă, continuă domnia sa, actul normativ nr.1346/2000 reglementează obligaţiile României cu privire la insolvenţa particularilor, însă nu indică şi procedura.

Gheorghe Piperea adaugă: "Şi pentru bănci este un beneficiu deschiderea procedurii falimentului, pentru că nu-l poate executa pe cel care nu mai are active, timp în care consumă bani în plata cu provizioane. Falimentul îi permite utilizarea provizioanelor".

Totodată, reprezentantul "Piperea şi Asociaţii" recomandă celor care nu-şi mai pot plăti datoriile să solicite falimentul, deoarece, în acest mod, banca nu mai are dreptul să le execute casa.

Producătorul suedez de maşini SAAB, intrat recent sub protecţia falimentului, ar trebui să fie un exemplu pentru combinatul chimic "Oltchim Râmnicu Vâlcea", este de părere domnul Piperea.

Statul suedez a refuzat să acorde ajutor SAAB, motiv pentru care compania a cerut reorganizarea judiciară, care are câteva efecte foarte importante, este de părere reprezentantul "Piperea şi Asociaţii".

În primul rând, se supendă orice executare silită, ceea ce înseamnă că nu mai există presiune din partea creditorilor. În al doilea rând, valoarea creanţelor este îngheţată la momentul declarării falimentului. Cu alte cuvinte, datoriile SAAB vor rămâne aceleaşi până în momentul revigorării companiei, chiar dacă, între timp, realităţile valutare se schimbă.

Însă, în cazul ajutorului de stat, compania ce se confruntă cu dificultăţi financiare nu mai beneficiază de oportunităţile stării de faliment.

Compania falimentară poate disponibiliza atâta personal cât este nevoie pentru restructurare, continuă Piperea, deoarece legea permite acest tip de acţiune. Însă, având în vedere că statutul juridic nu se schimbă în cazul ajutorului de stat, disponibilizările pot fi atacate în instanţă de sindicate, spune reprezentantul "Piperea şi Asociaţii".

Diferenţa între ajutorul de stat şi declararea stării de faliment stă şi în rapiditatea apobării noului statut juridic: "SAAB a cerut reorganizarea judiciară, şi într-o singură zi a fost aprobată. Ajutorul de stat necesită acordul Comisiei Europene, care poate dura şi două-trei luni".

Cei rămaşi fără loc de muncă, ca urmare a falimentului companiei la care lucrează, pot intra, de asemenea, sub protecţia falimentului. Astfel, datoriile acestora sunt îngheţate până în momentul reangajării.