Ghici pentru cine pregăteşte Iohannis fotoliul de la Cotroceni

Sigur, dacă ar fi după Iohannis, el n-ar pregăti nimic. Pentru nimeni. Nici scaun, nici birou, nici covor roşu, nici fanfară, nici măcar un ceai sau opisul documentelor pe care le va lăsa prin sertare şi dulapuri. N-are însă încotro. A intrat în joc, face parte din joc, a beneficiat de regulile şi de nenumăratele lui privilegii. Acum, trebuie să îl joace pînă la capăt. Iar, la capăt, ceea ce i se cere imperativ Preşedintelui, la trecerea ştafetei, este să manevreze astfel încît înlocuitorul desemnat, (era să zic ales, piei drace!) să fie înscăunat ca şi cînd ar fi "unsul lui Dumnezeu şi voinţa întruchipată a norodului cel mult". Aşa e la noi tradiţia. Din moşi, strămoşi. Pînă şi Iliescu s-a dus la Patriarh, după alegeri, să-i dea ăla bincuvîntarea, doar că nu l-a găsit acasă, din prima. Era cu nişte treburi prin tîrg. S-a întors, l-a primit, l-a miruit şi a domnit un deceniu şi jumătate, împăcat, dacă nu cu Dumnezeu, atunci măcar cu capii bisericii care predică în numele Lui, aici, pe meleagurile noastre.

Circul prezidenţialelor, din acest an, se joacă în două acte şi are două categorii de actori: principali şi secundari. Principalii sunt candidaţii PSD şi PNL. Nu pentru că sunt mai buni, mai frumoşi, mai ştiutori, ori mai ortomani, ci pentru că au în spate puterea valului electoral ridicat de partidele în numele cărora candidează. Partide cu zestre din plecare de 30%, respectiv 15%. Secundarii sunt Geoană, Lasconi şi Simion. Fără zestre, dar cu speranţe. Unele dintre ele nu chiar cu totul neîndreptăţite. În actul întîi, marea necunoscută este şi singura necunoscută: va reuşi sau nu vreunul dintre "secundari" să prindă turul doi, scoţînd din cursă "un principal"? Dacă ajunge în turul doi, Geoană are o şansă. Lasconi are doar speranţa umbrei unei şanse, iar Simion doar şansa de a fi distribuit în rolul lui Vadim. Dacă nici unul dintre "secundari" nu ajunge în turul doi, atunci piesa e fadă de tot. Lumea anti-psd îşi va da mînă cu mînă şi va vota celălalt candidat, adică cel al PNL-ului. Candidatul PSD va ajunge în buza lui 50%, contracandidatul va trece pîrleazul peste, cu un procent şi ceva mărunţiş, maxim două. Dacă mă întrebaţi pe mine, în jocul acesta, Iohannis s-ar acomoda cel mai bine cu varianta confruntării finale Ciolacu-Ciucă, urmînd să-i lase locul lui Ciucă. Desigur, dacă generalul primeşte firmanul de la "Înalta Poartă". Dacă nu, atunci, nu! În varianta combinată "principal-secundar", jocurile sunt ceva mai interesante. Dacă Geoană ajunge în turul doi, atunci mai mult ca sigur are şi firmanul. Şansele lui să cîştige, atît în faţa lui Ciucă, cît şi a lui Ciolacu sunt mai mult decît rezonabile. "Profesorul" de la Cotroceni ar putea şi el să se acomodeze relativ uşor cu soluţia Geoană. Vorba lui Margaret Thatcher, după întîlnirea de la Londra cu Gorbaciov, 1984, "I think we can do bussiness together". Se poate aranja orice, mai ales că noul venit va trebui să pupe mîna "popii". De, n-ai ce-i face, mîna care îţi dă mandatul! Varianta Lasconi-Ciolacu este singura care i-ar da o şansă "Madonei de la Cîmpulung". O şansă mică, este adevărat. Din două motive: unul ţine de "gender", celălalt de capacitatea de atracţie şi mobilizare a electoratului anti-psd. La noi, "fusta" nu prea aduce voturi din miezul României profunde şi, doar cu cele periferice, nimeni nu poate ajunge să se înscăuneze la Cotroceni. În mod regretabil pentru şansele sale, doamna Lasconi nu pare să favorizeze deloc ţinutele cu pantaloni (vezi Kamala Harris!). Varianta Lasconi-Ciucă ar da mai degrabă cîştig de cauză candidatului PNL. Electoratul PSD nu are de ce să fie interesat să aleagă între cei doi, drept pentru care va străluci prin absenteism în turul doi. Iar, dacă se va duce la vot, atunci va vota mai degrabă Ciucă! Deşi pur ipotetică, varianta cu Simion în turul doi duce imediat în "paradigma" Iliescu-Vadim, cea care a mobilizat majoritatea electoratului CDR-PNŢ-cd în sprijinul lui Iliescu. Sadică ironie a istoriei! Oricine intră în turul doi cu Simion, cîştigă! Este motivul pentru care în "laboratoare" sunt desigur pregătite şi soluţiile de acest tip, cel mai probabil în favoarea lui Ciucă. Cam ăsta-i circul!

Cum rămîne cu pîinea? Nu a lor, desigur. Aia-i asigurată pe mai multe generaţii de acum înainte. Cu a noastră, cum rămîne? Marea lovitură electorală a PSD, majorarea pensiilor, are toate şansele să se transforme într-un dezastru. Se verifică a nu ştiu cîta oară implacabilă "Lege a lui Cornel": în România instituţiile nu sunt făcute şi nici nu pot funcţiona în favoarea celor din afară, ci numai şi numai în favoarea celor din interior. În consecinţă, orice instituţie este iremediabil incapabilă să realizeze obiectivele pentru care "pe hîrtie" a fost creată. Recalcularea pensiilor s-a dovedit o "corvoadă" care nu doar a cocoşat spinarea instituţiilor responsabile. Le-a frînt şira spinării, pur şi simplu! Iar decontul electoral al măreţului eşec va ajunge în urne, să-l penalizeze pe Ciolacu şi numai pe Ciolacu. De la 30% din plecare, candidatul PSD s-ar putea vedea rămas doar cu vreo 15%, cu şanse serioase să piardă tichetul pentru turul doi. De la pensii, pîine, nu! De la salarii, nici atît! Orice creştere de salarii ar mai inventa guvernul pînă la alegeri, ea va fi tăiată, ca maioneza gospondinei fără pricepere, de impozite tot mai mari. Guvernele PSDNL au întrecut de mult măsura îndatorării bugetare şi extrabugetare. Responsabilii visteriilor cu împrumuturi din afară au arătat de mai bine de un an cartonaşul galben guvernanţilor de la Bucureşti. Iar, după galben, vine roşu şi, la roşu, ştie toată lumea ce se întîmplă: ieşi pe tuşă, pînă la sfîrşitul jocului!! Acum, dacă nu din pensii şi nici din salarii, doar nu o să-şi închipuie cineva că se va îndestula naţia română din profituri şi dividende! Alea, cîte-or fi, sunt doar pentru aleşi, nu pentru plebe!

Va să zică, ne alegem doar cu ceva circ, nici ăla cine ştie ce, iar pîine deloc şi mai puţin!