GRECIA ESTE FOARTE APROAPE DE PIERDEREA SUVERANITĂŢII Chiar este Goldman Sachs inamicul public numărul unu?

Goldman Sachs a devenit inamicul public numărul unu pentru guvernele din Europa, în urma dezvăluirilor privind rolul său în ascunderea unei părţi a datoriei publice a Greciei.

Într-un editorial Reuters, James Saft consideră Grecia drept clientul ideal pentru Goldman Sachs, "profitabil şi culpabil" în acelaşi timp. "În Grecia ei (n.a. Goldman Sachs) au găsit nirvana: un partener de afaceri foarte profitabil care poate, de asemenea, să joace şi rolul ticălosului din piesă", scrie Saft.

Dacă rolul "ticălosului din piesă" este de înţeles pentru toate guvernele, nu doar pentru cel de la Atena, de ce este vinovată cea mai cunoscută bancă de pe Wall Street? Pentru că a oferit nişte servicii unor guverne care au trădat încrederea cetăţenilor? Nu trebuie să uităm că acest gen de inginerii financiare erau legale la acea vreme şi au mai fost folosite anterior şi de către Italia.

Adevăraţii vinovaţi nu trebuie căutaţi pe Wall Street, ci în cancelariile guvernamentale din Europa. Chiar nu ştiau oficialii europeni de aceste artificii, sau construcţia marii familii europene trebuia finalizată prin orice mijloa-ce, fără a se ţine cont de fundaţie?

Jean Quatremer, corespondentul Libération la Bruxelles, a dezvăluit pe blogul său numele principalelor instituţii financiare care au atacat euro şi Grecia de la începutul anului: Goldman Sachs şi fondul de heging Paulson & Co. Foarte revoltat, Quatremer arată că banca americană a deschis poziţii short pe obligaţiunile Greciei chiar în timp ce îndeplinea şi rolul de intermediar în plasarea acestora pe pieţe.

Şi totuşi, de unde revolta? Aceasta este natura celor de la Goldman Sachs. Ei au executat acelaşi tip de operaţiuni şi cu propriile titluri ipotecare, securizate şi vândute pentru potolirea apetitului investitorilor doar în urmă cu câţiva ani, în perioada de glorie a pieţei imobiliare din Statele Unite.

Poţi cere unui rechin să devină peştişor de acvariu? Desigur că nu. Goldman Sachs, asemeni prădătorului marin, nu a făcut decât să se adapteze perfect unui mediu creat de guverne şi băncile centrale.

Michael Meister, purtător de cuvânt al CDU (n.a. partidul cancelarului Angela Merkel), a declarat pentru Bloomberg că "Goldman Sachs a încălcat spiritul Tratatului de la Maastricht, deşi nu este sigur că a încălcat legea". Prin ce rezoluţie a fost numită banca drept apărătoare a spiritului european? Nu trebuia ca flacăra acestuia să ardă în sufletul guvernanţilor de la Atena şi din celelalte capitale europene?

La nivelul UE încă se mai analizează soluţiile pentru Grecia, care trebuie gândite şi pentru alte "cazuri", în timp ce Otmar Issing, fostul economist-şef de la BCE, scrie în "Financial Times" că "Europa nu îşi permite să salveze Grecia", deoarece "un bailout va viola tratatele europene şi va submina fundaţia monedei unice". Ce a făcut Otmar Issing în 2006, după ce a plecat de la BCE? A devenit preşedintele Centrului pentru Studii Financiare al Universităţii din Frankfurt şi consultant internaţional pentru Goldman Sachs.

Pentru că tot am amintit şi de Italia, cine a fost un oficial deosebit de important al Trezoreriei de la Roma în perioada utilizării derivatelor pentru înfrumuseţarea finanţelor publice? Mario Draghi, actualul guvernator al Băncii Italiei, post pe care îl deţine din ianuarie 2006. În perioada 2002 - 2005, Draghi a fost vicepreşedinte şi director executiv la Goldman Sachs International.

Simon Johnson, profesor de economie la MIT şi fost economist-şef la FMI, se întreabă dacă Mario Draghi nu poate să ofere mai multe detalii despre swap-ul valutar oferit Greciei de către Goldman Sachs. Oficialii europeni au această ocazie în cadrul audierii candidaţilor pentru postul de preşedinte al Băncii Centrale Europene, deoarece în cursă au mai rămas, se pare, doar Axel Weber, actualul preşedinte al Bundesbank, şi Mario Draghi.

Evoluţiile din ultimele zile arată reticenţa tot mai mare a principalelor guverne europene de a se angaja într-o operaţiune directă de salvare a Greciei. Acestea se îndreaptă, însă, către preluarea controlului asupra finanţelor sale publice.

Într-un articol din "The Telegraph", Ambrose Evans-Pritchard scrie că UE a ridicat dreptul de vot al Greciei în cadrul unei întâlniri a miniştrilor de finanţe de luna viitoare. Guvernul de la Atena trebuie să adopte măsurile stricte de austeritate impuse de UE, altfel va pierde controlul asupra bugetului naţional. "Dacă nu va îndeplini condiţiile, UE însăşi va impune reducerile de cheltuieli, conform prevederilor articolului 126.9 din Tratatul de la Lisabona, ceea ce ar fi echivalent cu suzeranitatea economică", după cum mai arată Evans-Pritchard.

Grecia a ajuns aici pentru că a cheltuit prea mult o perioadă îndelungată. Intrarea în zona euro nu le-a redus doar dobânzile, de la un nivel de peste 10% la circa 2%, ci le-a creat guvernanţilor de la Atena şi un sentiment de siguranţă. Amestecul de inconştienţă, infatuare şi incompetenţă al acestor "autorităţi" a fost, poate, factorul principal al împingerii Greciei către falimentul naţional.

Va fi de ajuns ridicarea dreptului de vot şi impunerea suzeranităţii UE, pentru inducerea fricii în autorităţile de la Atena? Această FRICĂ, mai mare decât teama de a pierde voturile, este necesară pentru readucerea guvernelor la rolul lor minimal într-o societate, care să nu mai facă posibilă distrugerea economiilor naţionale.

Din această cauză, pieţele internaţionale au nevoie de prezenţa unui prădător de talia lui Goldman Sachs. Acesta nu ar fi ajuns la dimensiunile actuale dacă nu ar fi fost hrănit cu banii ieftini oferiţi de băncile centrale şi ar fi evoluat într-un mediu competiţional feroce. Acum a scăpat, probabil, de sub "control".

Dar dacă ceea ce face în prezent Goldman Sachs nu este decât o "muncă în numele lui Dumnezeu"?

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.

< link >https://www.bursa.ro/on-line/s=macroeconomie&articol=75928.html< link2 >Datoria publică a şase ţări din ECE, sub cea a Spaniei< link3 >

< link >https://www.bursa.ro/on-line/s=international&articol=75929.html< link2 >Criza din Grecia trimite investitorii pe pieţele est-europene< link3 >