Heritage 2009

De câţiva ani, cam spre sfârşitul lunii ianuarie, atunci când este publicat Indexul Libertăţii Economice realizat în parteneriat de Fundaţia Heritage şi Wall Street Journal, rezerv un articol acestui eveniment. Anul acesta, clasamentul alcătuit de atât de influenta - cel puţin în era Bush - fundaţie neo-conservatoare apare într-un context american, dar şi internaţional schimbat. Pentru prima dată în cei 15 ani de când se publică indexul, o criză economică ale cărei proporţii trimit spre Marea depresiune pune neoliberalismul, fundamentul ideologic pe tărâmul economiei al neoconservatorilor, la grea încercare. Poate de aceea, încă din prefaţa sa, Edwin J. Feulner, preşedintele fundaţiei Heritage, avertizează că "atacurile populiste împotriva pieţei, alimentate de anul electoral din Statele Unite, ca şi de reculul economiei, au folosit momentul". Iar apoi îşi reiterează crezul: "Încrederea noastră în libertatea economică a fost testată şi nu este timpul pentru ezitări. Lumea a experimentat refluxuri şi ale libertăţii economice în diferite ţări sau regiuni, iar rezultatele vorbesc de la sine. Avansul în privinţa libertăţii economice a influenţat avansul spre prosperitatea sustenabilă."Dar oare neoliberalismului este chiar atât de sigură?"

Pe de o parte, criza economică, pe de altă parte, alegerea lui Barack Obama transformă însă radical cadrul general de analiză. Şi dacă aceste variabile nu par să afecteze setul de credinţe economice ale celor de la Fundaţia Heritage, ca de altfel nici la Wall Street Journal (poate şi pentru că prestigiosul ziar economic a fost cumpărat în 2007 de Rupert Murdoch), situaţia economică i-a obligat pe mulţi alţi adepţi ai ortodoxiei neoliberale să se reorienteze. Cazul unor Gordon Brown, ori Nicolas Sarkozy, care şi-au modificat discursul datorită crizei, sunt deja notorii. Ori poate că aceştia, politicieni fiind, or fi căzut pradă "populismului" la care se referea Feulner? Dar ce ar fi trebuit să facă în momentul în care societăţile pe care le guvernau riscau să se prăbuşească? Când investiţiile mediului de afaceri şi economiile cetăţenilor obişnuiţi riscau să se aneantizeze? Să aştepte ca "mâna invizibilă" să se manifeste?

Revenind la indexul propriu-zis, în ultimii cinci ani, România continuă să avanseze în termenii libertăţii economice, ba chiar am putea spune că, spre deosebire de precedentul index, tendinţa s-a accelerat. În Indexul pe 2009, ţara noastră atinge coeficientul de 63,2, cu 1,5 puncte mai mult decât în urmă cu un an (61,5) şi cu 1,8 mai mult decât în 2007. Dar, în comparaţie, primul clasat încă din 1995, de la debutul Indexului, Hong Kong-ul, atinge un coeficient de 90,00. Pe de altă parte, Statele Unite, clasate anul trecut pe locul al cincilea, trec pe locul al şaselea, cu o scădere de 0,3 puncte. Şi în 2009, România avansează în clasamentul libertăţii economice, ajungând pe poziţia 65, după ce în 2008 fusese pe 68, iar în 2007 pe 69. Iar Franţa se situează pe locul 64! Ba mai mult, în continuare, alte ţări din UE, unele membre mai vechi, precum Italia (76) sau Grecia (locul 81), altele mai noi, precum Slovenia (locul 68) sau Polonia (locul 82) sunt în urma României. Toate aceste state, inclusiv România, se situează în categoria ţărilor moderat libere, care cuprinde acele ţări care primesc între 60 şi 69,9 de puncte şi unde se clasează înaintea noastră Lituania (70), Cehia şi Slovacia (69,4), Ungaria (66,8), Letonia (66,6), Malta (66,1), Portugalia (64,9) şi Bulgaria (64,6).

Deci, conform experţilor Fundaţiei Heritage, care identifică cinci clase ale libertăţii economice, de la economiile libere (de la 80 la 100 de puncte), trecând prin cele aproape libere (de la 70 la 80 de puncte), apoi economiile moderat de libere, cele aproape nelibere (de la 50 la 59,9 de puncte), până la economiile represive (de la 0 la 49.9 de puncte), aflate între poziţiile 134 şi 157. Iar Rusia este prima dintre ţările cu o economice represivă. Dar dacă, după teoria economică neo-conservatore, în absenţa unui grad satisfăcător de libertate economică, piaţa nu se poate dezvolta, iar fără o piaţă cât de cât liberă, nici economia nu poate progresa, recesiunea care bântuie, inclusiv în ţările din vârful ierarhiei Heritage, obligă la o schimbare de paradigmă. Căci dacă prea puţină libertate economică înseamnă subdezvoltare şi autoritarism, şi prea multă libertate economică, în primul rând prin retragerea statului şi dereglementare, poate aduce şi criza. Anul 2008 a dovedit-o din plin.