IA MAI MÎNAŢI MĂI....! Sau Odă bucuriei în fals grai poporal

E adevărat, n-a venit încă vremea pluguşorului, dar "aniversarea" asta e prea aproape de sărbătorile de iarnă, ca să nu te laşi contaminat. Cum, care aniversare? "Un an de la preluarea puterii populare de către glorioasa noastră alianţă, în frunte cu mult iubitul, stimatul şi neobositul său conducător!"

Aerul de "bilanţ" victorios pluteşte peste tot! El este fericit completat de luminiţele strălucitoare atîrnate în pomi şi de stîlpii telegrafului, de setingurile sclipicioase ale platourilor de televiziune, de cadourile Sfîntului Nicolae, ale Crăciunului, Anului Nou, Sfîntului Vasile, pe care şi le pot permite cam unu din cinci locuitori ai planetei România. Atmosfera de sărbătoare şi "înaltă simţire patriotică" aşteaptă să fie întregită de regimul cîrnaţilor cu fasole, care va fi instaurat la chermezele populare, ţinute pe bani publici, cu ocazia "Zilei naţionale", în toate tîrgurile şi satele patriei. Măcar atîta moştenire pozitivă, tot ne-a lăsat şi PSD-ul! E greu să nu te laşi pradă acestui cotropitor sentiment de satis-facţie şi mîndrie patriotică, de bucurie nestăvilită că te afli contemporan unor măreţe vremi de împlinire!

După ce trece de faza euforic-patriotică, însă, românul devine ceva mai circumspect, dacă nu chiar cinic. El se apucă, aşa, într-o doară, parcă n-ar şti nimic, să-şi numere agoniseala din chimir, orătăniile din ogradă, vitele din ocol şi acareturile, vrînd parcă să desluşească dacă există vreo legătură între lumea lui şi politică, adică cei care s-au pus în capul trebii, pe la primării, judecătorii, ori prin cele palate de la Bucureşti. După care, de regulă, românul cade pe gînduri şi devine hîtru.

De cînd au venit ăştia, zice el, măcar e ceva mai multă zarvă. I-a băgat pe toţi Băsescu într-un sac, ca pe şoareci, şi nu-i lasă să mănînce pita, că uita-aşa ţi-i învîrte şi ţi-i rostogoleşte, de nu mai ştiu unde le e capul şi unde picioarele! Nu trece o zi de la Dumnezău să nu-l pocnească pe unul şi mai ales pe ăla de-i zice prim-ministru. Ce-o avea cu el nu ştiu, da nici la rană nu l-ar pune, că prea se oţărăşte la dînsul cînd îi e ăluia lumea mai dragă şi tocmai a crezut că o scăpat! Da', nici ei nu se lasă cu una cu două! Ba-i mai zice unul că să nu-şi mai bage nasul unde nu-i fierbe oala, ba-l ameninţă că i-or pune şaua pe spinare cînd o veni vremea să-l aleagă din nou, ba că a dat cu două mîini doar unora, cînd era pe la primărie, ba se burzuluieşte unul prin gazetă, ori la cameră şi-l face hoţ de drumul mare şi tîlhar de codru. E zarvă, zarvă, ce spui eu!

Da, prin traistă? Păi, dacă apuci ceva, o fi, dacă nu, nu! Că, tot pe apucate e, acum, ca şi altă dată, ca de cînd ne ştim. Iară, dacă nici Dumnezău nu-ţi bagă-n sac, ăştia nici atît! Apăi, o fost prăpăd mare, cu ploaie şi ape de nu s-a văzut de cînd ne ştim. O zîs ei că dă ceva la oameni şi le-or face case ălora de n-au, da', pînă la Ăl de Sus, te mănîncă sfinţii, aşa c-or mai sta oleacă prin corturi şi conserve, pîn-la vară, ori pîn-la sfîntu-aşteaptă, că nu dă cu tunul şi nici turcul nu năvală. Amu, mai rău ca an, nu-i, şi-om trece şi peste iarna asta. Un car, două, de lemne tot mai aduce şi săracul din pădure, că la cît taie ei, li-i orecum să mai puie jandari pe tine pentru nişte uscături; la Crăciun om avea ce pune pe masă, că nu s-a văzut, încă, ogradă fără porc tăiat, cu clisă şi cîrnaţi la afumat. Da' mai rău îi că la anul zice că vine cu fonciirea. O fi de la ei, ori de la Europa? Nici primarul, nici popa n-o putut să ne limpezească. De plătit, om plăti-o şi noi cum om pute, că pielea de pe noi nu ne-or lua.

Da', la ei acolo, la oraş, o fi mai bine!, zice unul ca să facă pe prostul, cînd îi vine lui la socoteală! O fi, zice tot el, da eu nu cred. Că lumea nu de bine iese-n stradă. De muncă nu prea-i, iară de plătit, de unde-o să-i plătească ca să tot închidă băi şi ateliere? Iar, mai la urmă, de unde să plătească omul şi apă şi mîncare şi haine şi casă şi toate cîte le mai are pe răboj, dacă din simbrie nu mai poate, iar din pensie moare fără lumînare? O fi pentru domni şi oamenii domniei, arnăuţi şi ăi de se-nvîrt pe la birouri, că ei iau tot de la haznaua statului. O fi pentru hoţi, ori tîlhari, dar eu nu cred, că nu s-a văzut încă, de cînd îi lumea, lume, să-i fie ţăranului rău şi ţara să-nflorească!

"Ia mai mînaţi măi......!"