Iadul animalelor

În cutia de sticlă, de dimensiunile unui acvariu, sunt două pisici. Stau pe rumeguş. Nu au nimic, nici măcar o jucărie. Probabil că stau acolo, singure, de săptămâni sau chiar de luni de zile. Este echivalentul Infernului lui Dante pentru bietele animale.

Acesta este comerţul sordid cu animale de la "pet-shop". Scena de mai sus se petrece într-un fel de magazin ca o hală, la Buzău. Dar aşa ceva poate fi văzut în numeroase centre comerciale din România. La Băneasa am văzut, la vânzare, o pisică amărâtă închisă într-o mică cuşcă din plastic băgată sub o tejghea. În presă am citit despre cazul unor personaje care au încercat, la Timişoara, să vândă un pui de leu pe care îl ţineau în portbagajul maşinii.

România a devenit o ţară unde animalele sunt chinuite pe scară indus-trială. Lucruri interzise prin alte părţi, la noi le descoperi la lumina zilei. Porcii sunt tăiaţi în fundul curţii, mieii sunt traficaţi în condiţii oribile. Dar ceea ce şochează cel mai mult este soarta câinilor şi pisicilor de pe străzi.

Soţia mea îmi spune că la Buzău sunt oamenii cei mai cruzi cu animalele. Nu sunt sigur, pentru că am văzut grozăvii şi în alte locuri, mai ales în Bucureşti. Dar trebuie să recunosc că teoria ei este plauzibilă. Am ieşit zilele trecute să dau de mâncare la nişte pisoi. Unul avea un ochi scos. Tot zilele trecute am văzut un câine în agonie. La un metru de el - nu exagerez, chiar la un metru - câţiva indivizi, indiferenţi, beau bere la cutie.

I-am scris primarului din Buzău. Mi-a răspuns. Din câte înţeleg, pretinde că nu are bază legală. Partidul din care respectivul face parte (PSD) scoa-te legi şi ordonanţe din pălărie, la 12 noaptea, când vrea să scape infractorii din puşcărie. Să dai o hotărâre de consiliu municipal ca să mai civilizezi urbea, asta este mai greu, nu-i aşa?...

Se vorbeşte mult despre "imaginea României". Care este la pământ. Tratamentul inuman al animalelor este una dintre cauze. Îmi amintesc că în cei cinci ani cât am fost ambasador în Finlanda, am primit tot felul de sesizări, de la oameni simpli de acolo, dar şi de la politicieni finlandezi, cu privire la uciderea câinilor, activitate din care politicienii din România făcuseră un sport naţional.

Să vă explic mecanismul. În orice regim autoritar şi corupt există un grup care acaparează un sector-cheie al economiei. Adesea, este vorba de economia ilegală. Taxe de protecţie în teritoriile administrate de Cosa Nostra, traficul cu carne vie al mafiei albaneze, drogurile în oraşele din Mexic controlate de carteluri. Alteori este vorba despre mărfuri legale, care sunt deturnate în beneficiul unei oligarhii. Gaz în Rusia lui Putin, petrol în unele dictaturi africane.

În România, la putere sunt cei care exploatează, chinuie sau ucid animale. Aţi observat câţi dintre politicieni sunt implicaţi în afaceri cu porci şi cu "berbecuţi"? Fabricile s-au închis. Oamenii competenţi şi muncitori au plecat din ţară. Multe firme s-au retras. În foarte puţine sectoare se mai face profit. Se taie pădurile şi se cresc, industrial, animale. Cu ce costuri, însă? La ţară, în continuare, sărăcia are forme care amintesc de Lumea a Treia.

Aşa am ajuns la această molimă, de dimeniuni biblice, a pestei porcine africane. Sute de mii de porci au fost deja ucişi. Singurul lucru care pare să îi intereseze pe politicieni este cum scot parale de pe urma acestei tragedii. Soluţia? Să bage mâna în buzunarul public, după aşa-zise despăgubiri. Cum să justifici aşa ceva? De ce eu şi dumneavoastră, contribuabilii, trebuie să plătim pentru animalele altora? Dacă mie mi se îmbolnăveşte câinele şi moare, mă despăgubeşte Guvernul?

Spunem adesea că regimul din România este unul rău. Avem însă un reper? Ne uităm, de regulă, la răul pe care oamenii şi-l fac unul altuia. Dar sunt regimuri în care răul este universal. Atinge, cu suflarea sa toxică, om şi animal, deopotrivă.

Acesta este semnul unei degradări profunde. Îndată de treci graniţa dinspre Vest vezi, la tot pasul, animale chinuite şi flămânde, scotocind prin gunoaie sau şchiopătând. Pe stâlpi sunt anunţuri de vânzare a tot felul de vietăţi. În Bucureşti, frizerul la care mergeam mi-a povestit, cu aerul că e ceva normal, cum el creşte în curte vreo 30 de câini de rasă, să facă bani. (Am încetat să îl mai frecventez din cauza asta). Pe şoselele patriei vezi căruţe improvizate, trase de cai costelivi. O turmă de oi, mânată de ciobani pe carosabil, a fost spulberată de un şofer. Doi urşi au fost călcaţi pe autostradă în interval de o săptămână. (Se pare că s-au furat gardurile despărţitoare).

Mă pregăteam să trag o concluzie articulată, când aflu de pe Internet (de pe pagina de Facebook a Melaniei Cincea) o altă oroare. Într-un cavou din Sânnicolau Mare (judeţul Timiş) a fost îngropat de viu un câine. Animalul urla de două zile. Administratorul cimitirului a recunoscut, senin, că el l-a îngropat. Poliţia a refuzat să intervină. Noroc cu pompierii locali. Animalul a fost salvat. Dar noi mai avem scăpare?...