Iertaţi-o pe Luminiţa

Dintre paradigmele care au modelat mentalul colectiv al societăţii româneşti, în perioada "tranziţiei", cea construită de sintagma "Luminiţa de la capătul tunelului" a avut, de departe, cel mai mare impact. Utilizată ca o vorbă cu tîlc de politicieni, folosită serios sau ironic de comentatori, rezonatori şi amplificatori de mesaje prin mediile de comunicare în masă, uşor de înţeles şi de folosit în orice conversaţie de cafenea, salon, trotuar, metrou, tren sau autobuz, de tot româ-nul picnit de sindromul "Poiana lui Iocan", "Luminiţa" a fost prilej de aprige dezbateri şi controverse. A clădit şi a prăbuşit cariere politice. Problematizată, sintagma s-a trans-format repede în întrebarea stăruitoare şi pentru unii chinuitoare: "De ce nu mai apare odată luminiţa la capătul tunelului?". Fiecare a furnizat un răspuns, direct sau indirect.

Guvernările FSN-ist- PDSR-iste au insistat că luminiţa există, se vede, ba chiar străluceşte ca lumina farului. Doar o mînă de răuvoitori, "duşmani de clasă", ori "vînduţi străinătăţii pe 30 de arginţi", ajutaţi de "o parte a presei", mişelită, care-şi "utilizează prost libertatea", se fac a nu vedea, încercînd, cu rea credinţă, să prostească lumea! Guvernul Năstase, învăţînd din experienţa trecutului recent, a încercat să rezolve problema, punînd pe roate un mecanism eficient de "luminare"! Cine vrea contracte de publicitate guvernamentale, grase, să vină la mine! Să se lumineze! Şi n-au fost chiar puţini cei ce s-au dus să ia "luminiţă" de la "împărăţie"! Guvernarea CDR a susţinut şi ea, pentru puţin timp, că vede luminţa de la capătul tunelului. Mai precis, o vedea doar primul-ministru, un mare vizionar, urmînd ca noi ceilalţi, mai săraci cu duhul, ori mai cu orbul găinilor, să o întrezărim, mai încolo! N-a mai fost să fie, iar, prin vocea Preşedintelui Constantinescu, guvernarea CDR a sfîrşit declarînd oficial că luminiţa s-a stins, retezată de suflul rece al "conspiraţiei securiste", anti-prezidenţiale, anti-reformiste şi anti-europene.

Guvernarea "DA" a simplificat repede lucrurile. Nu mai căutaţi aiurea luminiţa: "Luminiţa suntem NOI". Doar că pluralul s-a dovedit a fi un plural al majestăţii, care trebuia atribuit unei singure persoane. De aici, gîlceava şi istoria zbuciumată a actualei guvernări, măcinată de ambiţia celor două palate de a fi depozitare unice ale "Luminiţei". Ceva de genul controverselor religioase dintre catolici şi protes-tanţi, ori dintre şiiţi şi suniţi, care îşi dispută dreptul de proprietate asupra moştenirii sprituale, "a Luminii", purtată de scripturi, ori de învăţăturile Profetului.

Printr-un interesant proces de personalizare, discursul public a transformat "luminiţa" substantivul comun diminutivat, în "Luminiţa", substantiv propriu, onomastic. Apariţia sau dispariţia ei de la capătul tunelului puteau fi puse, astfel, pe seama capriciilor feminine, a ingratitudinii, a instabilităţii şi slăbiciunii femeieşti, desigur, prejudecăţi încrustate în mentalul colectiv de masculino-centrismul secolelor de asuprire a sexului slab şi frumos, la care au contribuit, din nefericire, toate numele mari ale culturii universale, pînă în secolul XX. "Frailty, thy name is woman", o spune însuşi Shakespeare!

Împinsă mai mult de inexorabilitatea calendarului, decît de apetitul ei democratic, societatea românească a intrat într-o prelungită campanie electorală, unde tema favorită a redevenit "luminiţa de la capătul tunelului". Opoziţia PSD-istă vibrează de bucurie, chiar dacă la frecvenţe joase, aproape inaudibile, chiar şi pentru electoratul propriu. Bucurie mare, a murit şi capra vecinului! V-am spus noi că nici ăştia n-o să v-o arate pe "Luminiţa"! V-am spus! Iaca, s-a adeverit! Cam la asta se reduce mesajul principalului partid de opoziţie. PRM-ul, care se consideră "mai în opoziţie" decît PSD-ul, e radical: la capătul tunelului nu-i nici o luminiţă, e doar bezna iadului! Pe partea guvernamentală, în loc de luminiţa impersonală de la capătul tunelului, PNL-ul încearcă "să facă lumină" în afacerile personale ale Preşedintelui şi ale asociaţilor săi, iar PD-ul, beneficiind de bagheta prezidenţială şi de isonul tîrcovnicului PLD, vrea să facă lumină în "afacerile petro-liberale". Fiecare se scuză, uşor jenat, în faţa electoratului: "NOI v-am fi dat mai multă lumină, dar n-am putut din cauza LOR". Liderii UDMR nici măcar ne se mai ostenesc să se prefacă, ca prin anii "90. Azi o spun pe şleau: lumina vine doar de la Budapesta, chiar dacă afacerile grase, carierele şi averile se fac în teritoriul vremelnic, impropriu şi nelegitim numit România.

Cum se va încheia noua rundă de dezbateri privind "Luminiţa"? Foarte probabil, cu acelaşi rezultat ca şi pînă acum! Luminiţa: "era pe cînd nu s-a văzut, azi o vedem şi nu e!" Vorba poetului! Motivul este, însă, unul pe care politica şi politicienii se vor strădui din răsputeri să-l ascundă. Unul pe care nici "electoratul" nu e prea bucuros să-l priceapă, ori să-l accepte ca pe o realitate!

Cauza pentru care nu se vede nici o lumină, este TUNELUL!! La noi, politica nu a săpat şi nu sapă nici un tunel, ci doar o groapă, în care se afundă lin, dar sigur, întreaga societate!