În scandalul Patriciu - "Rompetrol", pierd micii acţionari care vînd

Fără discuţie că mediatizarea excesivă a cercetării penale a omului de afaceri Dinu Patriciu, a afectat şi continuă să afecteze piaţa de capital. Scandalul, dacă ne este permis să folosim acest termen, este foarte vechi şi în funcţie de cum evoluează dosarul, sau mai exact de cum scriu ziarele că evoluează dosarul, acţiunile RRC, dar şi VEGA, au fluctuaţii care nu au nimic comun cu evoluţia rezultatelor respectivelor societăţi. Situaţia convine speculatorilor, care de abia aşteaptă să mai iasă ceva la rampă. Dacă ar fi după unii din ei, ar vrea ca personajul central să fie arestat şi eliberat, dacă se poate şi de mai multe ori pe zi, dar cumva despre aceasta să ştie toţi jucătorii la bursă şi să se comporte astfel încît lor să le iasă totdeauna ceva cîştig.

Cred că nu este prima dată cînd fac această remarcă, dar cu siguranţă această situaţie nu ar trebui să existe. Se mai întîmplă şi la alte case să se facă dosare penale. În cazul Rompetrol, mi se pare, la fel cum spune prietenul Make, că se merge la plesneală, poate - poate iese ceva. Asta nu înseamnă că afirm că nu ar trebui cercetat sau că nu se va găsi nimic în neregulă.

Numai că este foarte greu de dovedit, cel puţin în unele capete de acuzare. În problema creanţelor, adevărul trebuie căutat atunci cînd Patriciu nici nu visa să ajungă la Rompetrol. Ştiu de la acţionarii MEBO, care au consimţit să răspundă la oferta lui Patriciu, că fără intervenţia sa, Rompetrol era mort şi îngropat, asemenea multor alte firme, fie că s-au privatizat, fie că nu. La fel, despre aşa-zisa manipulare a pieţei de capital am o părere proprie foarte diferită de a anchetatorilor. Dacă trebuie să vorbim despre o manipulare, aceasta a avut drept scop crearea condiţiilor de piaţă pentru ca acţiunile să poată ajunge într-un timp cît mai scurt la o valoare de piaţă mai aproape de adevăr. Aceasta s-a realizat prin punerea pe piaţă a miliardului de acţiuni care au asigurat free-floatul necesar pentru o bună lichiditate a acţiunilor. Se ştie că înainte de majorarea capitalului social prin reevaluarea activelor în 2004, se făceau tranzacţii întîmplătoare cu cîteva cupoane, la preţuri sub 40.000 lei vechi.

Numai după ce s-a anunţat convocarea AGA pentru creşterea capitalului social de aproape 8,57 ori, piaţa s-a dezmorţit şi acţiunea a ajuns la 73.000 lei. După trecerea datei de referinţă sau înregistrare (nu mai contează care), preţul a scăzut drastic, mai ales cînd s-a hotărît ca să se majoreze valoarea nominală a acţiunii, de la 25.000 lei la 214.220 lei. Pasul decisiv s-a produs la următoarea AGA, cea care a hotărît splitarea acţiunii la 1.000 lei şi trecerea pe Bursă. A urmat marea lovitură din ziua deschiderii. Într-adevăr, valoarea maximă de pe Rasdaq, transpusă la valoarea nominală nouă, dădea ceva în jurul a 350 lei, iar valoarea de la închiderea tranzacţiilor pe Rasdaq, dădea ceva între 200 şi 250 lei. Alimentarea pieţei cu acţiuni a condus la creşterea lichidităţii şi a determinat ca al treilea deţinător de acţiuni, respectiv SIF 3 Transilvania să dea drumul acţiunilor sale, crezînd că a apucat pe Dumnezeu de picior, pentru a constata apoi că a făcut o mare greşeală. În schimb, Rompetrol Vega şi-a corectat apoi acţiunea, răscumpărînd la un preţ în jur de 600-650 lei, o treime din acţiunile vîndute.

Cîştigul Rompetrol Vega a fost ca, faţă de valoarea contabilă de procurare, care a fost de 116 lei, după reevaluare să se potenţeze, pînă la valoarea maximă de 1.270 lei. Chiar şi acum este în cîştig, cînd acţiunile au scăzut marţi 21 februarie pînă la 896 lei, pentru a închide la 956 lei. Toată lumea deplînge afectarea pieţei de mediatizarea excesivă a cazului Particiu - Rompetrol. Ba chiar oameni cu greutate, precum senatorul Varujan Vosganian, au deplîns faptul că Rompetrol ar fi pierdut zeci de milioane dolari. Titlurile mai mult decît alarmiste de miercuri mai pot accentua degringolada de pe piaţă. Corect este că a scăzut capitalizarea bursieră a societăţii, acum chiar cu peste 100 milioane, spre disperarea acţionarilor. De fapt, pierd, sau mai exact au pierdut, numai cei care au vîndut acţiunile. Unii au aşteptat, au dorit şi au speculat aceas-tă scădere, şi se numără printre cumpărătorii celor peste 114 milioane acţiuni. Cei care au vîndut, se numără printre perdanţi, afară de cazul în care au vîndut mai sus şi au cumpărat mai jos. Totuşi, nici nu cred şi nici nu era posibil ca toţi acţionarii să fi putut face acest lucru şi să cîştige. Cineva trebuie să fi pierdut şi aceştia sînt cei care au cumpărat la un preţ mai mare şi au vîndut acum, cînd s-a declanşat panica, în pierdere. În pierdere sînt chiar şi cei care aparent sînt în cîştig. Mă refer la cei care să spunem, au cumpărat anul trecut la preţuri sub 900 lei şi acum, de frică au scăpat de acţiuni la un preţ ceva mai mare decît cel de procurare. Căci această situaţie nu poate să dăinuie, indiferent ce se va întîmpla cu domnul Patriciu, sau cu celelalte nume vehiculate printre culpabili. Căci societatea Rompetrol Rafinare Constanţa este profitabilă şi va rămîne aşa, iar printre vînzători nu se află nici Dinu Patriciu, nici Rompetrol Vega, sau alte componente al Grupului Rompetrol. Ba chiar cred că unele dintre acestea se numără printre cumpărători. Din păcate pentru piaţa de capital, în România societăţile emitente nu pot acţiona direct pe piaţă pentru menţinerea stabilităţii cursului acţiunilor, aşa cum se întîmplă pe alte pieţe. Singura posibilitate de a achiziţiona direct acţiuni din piaţă este dată de o hotărîre AGA, care în condiţiile legilor române acţionează după mai mult de 60 zile. În vremea asta, ori moare măgarul, ori pierde samarul, cum este zicala. Cînd situaţia se va stabiliza, cei care acum s-au speriat şi mai ales au vîndut, cei mai mulţi în pierdere vor regreta amarnic. Dar pînă atunci se pot întîmpla multe.