ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE A ÎNCEPUT SĂ ÎNTOARCĂ RECURSURILE LA CURŢILE DE APEL Piperea: "ÎCCJ încalcă, pe principiu, ideea de unitate a practicii, stabilită de Constituţie"

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a început să întoarcă recursurile la Curţile de Apel, potrivit informaţiilor apărute în mediul online. Acestea arată că, săptămâna trecută, au existat mai multe dosare pe rolul Înaltei Curţi, venite de la tribunalele din ţară, care însă au fost transmise către Curţile de Apel competente să judece.

În opinia avocatului Gheorghe Piperea, ÎCCJ încalcă, pe principiu, ideea de unitate a practicii stabilită de Constituţie.

Specialistul ne-a explicat: "În mod normal, ar fi trebuit să fie o chestie simplă. Curtea Constituţională a spus, anul trecut, că nu este constituţional să reducem căile de atac de la două la una, respectiv doar Apelul. Dar problema care a rămas nesoluţionată este cine judecă recursul. Doar Curtea de Casaţie sau instanţa imediat superioară.

Pentru că sunt soluţii care în apel se judecă la tribunal şi, în mod normal, pe ierarhia instanţelor, recursul ar trebui să se ducă la Curtea de Apel şi altele care se judecă la Curtea de Apel, iar recursul - la Curtea de Casaţie. Cei de la ÎCCJ au spus: «Dacă hotărârea definitivă este de la Tribunal, atunci nu noi judecăm, ci curţile de apel». Părerea mea este că această soluţie este greşită, pentru că ideea acestor recursuri care să se judece toate la Curtea de Casaţie este unitatea practicii. Dacă ele sunt trimise înapoi la Curtea de Apel, nu se va rezolva nimic, pentru că vom avea în continuare 15 curţi de apel cu 15 tipuri de soluţii. Toate acestea ar trebui să se judece la Înalta Curte. Doar că ei au descoperit că sunt supra-aglomeraţi. În lege spune că ÎCCJ dă soluţia unitară, dar au găsit o chichiţă care să le permită să trimită recursurile la curţile de apel. Cu toate acestea, ÎCCJ încalcă, pe principiu, ideea de unitate a practicii, stabilită de Constituţie".

• Parchetul de pe lângă ÎCCJ va emite o dispoziţie pentru stabilirea unei practici unitare în cazurile de conversie a creditelor în CHF

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să emită o dispoziţie care să prevadă recursul din oficiu în cazurile de conversie a creditelor în franci elveţieni, în vederea stabilirii unei practici unitare a justiţiei.

Reprezentanţii Parchetului ne-au trans­mis: "La Secţia Judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se află în curs de soluţionare o lucrare ce are ca obiect propunerea de recurs în interesul legii, din oficiu, în chestiunea de drept vizând admisibilitatea cererilor de stabilire pe cale judiciară a conversiei creditului din franci elveţieni (CHF) în lei. Lucrarea presupune analiza problemei de drept prin raportare la legislaţia aplicabilă, precum şi la jurisprudenţa în materie a Curţii Europene de Justiţie şi a Curţii Constituţionale, estimându-se că va fi finalizată în cursul primului semestru al anului în curs.

Menţionăm că, pe această temă, la data de 15 noiembrie 2016 instituţia noastră a trans­mis o adresă instanţei supreme, iar aspectele comunicate au fost preluate integral în considerentele 62 - 68 din Decizia nr. 1/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 3177/1/2016.

În ceea ce priveşte conţinutul şi efectele hotărârii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cazul admiterii unui recurs în interesul legii, acestea sunt prevăzute în art. 517 alin. 2 din Codul de procedură civilă:

«(1) Asupra cererii, completul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se pronunţă prin decizie.

(2) Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.

(3) Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare şi se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Recursul în interesul legii nu este o cale de atac în adevăratul sens al cuvântului, ne-a explicat Gheorghe Piperea, care ne-a precizat: "Avocatul poporului, procurorul general, colegiile curţilor de apel, curtea de justiţie pot să sesizeze ÎCCJ pentru a pronunţa o decizie de interpretare obligatorie a unor dispoziţii legale. Dacă procurorul spune că, în dosarele pe îngheţarea de curs a CHF, el consideră că justiţia trebuie să se pronunţe pentru îngheţare, cu aplicarea sau nu a conversiei şi aşa mai departe şi această decizie este admisă, atunci toate procesele care sunt pe rol se câştigă. Dacă se respinge recursul în interesul legii sau Curtea spune că nu este soluţia corectă îngheţarea cursului, ci respingerea pe nominalism etc., atunci toate procesele se resping.

Marele avantaj este că, din momentul acela, nu mai putem vorbi de practică unitară. Soluţia dată va fi obligatorie pentru toată lumea".

Specialistul ne-a spus că, în cazul unui recurs din oficiu, vor fi luate mai multe cazuri de acelaşi tip, prin sondaj, cu soluţii diverse: "Ulterior, lucrurile vor deveni cât se poate de clare. Nu vom mai putea spune că, în virtutea independenţei judecătorului, unii pot să îngheţe cursul CHF, iar alţii nu".

Menţionăm că, în ultimii ani, au fost date o serie de sentinţe diferite în procesele pe conversia creditelor în CHF la cursul de la data acordării, în unele cazuri câştigând clienţii, iar în altele având câştig de cauză băncile.

Tot din cauza practicii neunitare în justiţie, de data aceasta în procesele pe clauze abuzive, am ajuns şi în faţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO).

Conform unui comunicat al Curţii Europene, cazul deschis recent în urma unei sesizări făcute de cinci persoane are ca obiect "jurisprudenţa contrară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-au pronunţat hotărârile definitive în litigii privind presupusele clauze abuzive ale contractelor de credit denominate în valută străină".

Instanţa europeană subliniază: "În special, prin decizia atacată din 23 martie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererile reclamanţilor în întregime şi a considerat că termenii contestaţi ai contractelor de împrumut erau «legali şi negociaţi». Cu toate acestea, aceeaşi instanţă a pronunţat hotărâri în cauze similare, constatând că termenii contractuali în cauză erau incorecţi, ceea ce le dă dreptul reclamanţilor din acele cauze să obţină de la bancă banii pe care i-au plătit în contul respectivelor clauze contractuale ilegale".

Gheorghe Piperea susţine că procesul la care se face referire este cel în care domnia sa îi apără pe clienţi împotriva BCR. Avocatul ne-a spus: "Este vorba despre procesul G2 împotriva BCR, pe clauze abuzive, pe care l-am pierdut definitiv în instanţă. Acum, dacă CEDO va da dreptate reclamanţilor, şi nu am nici cea mai mică îndoială că aşa va fi, vom relua întregul proces. Menţionez că nu noi am făcut sesizarea la CEDO, dar că este o cale prin care situaţia din justiţia noastră, unde se dau hotărâri diametral opuse, poate fi corectată. De reţinut este faptul că la CEDO nu se ajunge uşor. În general, sesizările sunt respinse, iar faptul că acest dosar apare înregistrat pe site-ul CEDO, înseam­nă că el a intrat pe circuit, ceea ce este mare lucru".

Amintim că, anul trecut, contestaţia în anulare pe care Gheorghe Piperea a depus-o în procesul colectiv deschis împotriva BCR (dosarul G2) a fost respinsă de instanţă. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut, practic, decizia definitivă pronunţată în favoarea BCR în acest dosar, în ciuda faptului că, în procesul colectiv G1 - identic cu cel în discuţie -, aceeaşi instanţă de judecată le-a dat dreptate clienţilor, constatând ca abuzivă clauza privind dobânda de referinţă variabilă.