Protecţia mediului costă foarte mult, mai ales că oamenii sunt foarte puţin dispuşi să renunţe la actualele standarde de confort. Companiile din minerit trebuie să investească aproximativ 1.700 de miliarde de dolari în următorii 15 ani pentru a putea livra suficient cupru, cobalt, nichel şi alte metale necesare pentru a putea face trecerea la o lume cu emisii reduse de carbon, estimează firma de consultanţă Wood Mackenzie. La un summit organizat în luna aprilie de preşedintele american Joe Biden, SUA, Marea Britanie, Japonia, Canada şi alte state au decis să îşi majoreze ţintele privind reducerea emisiilor de CO2 în ideea de a opri procesul de încălzire globală. Însă, pentru atingerea acestor ţinte, va fi nevoie de introducerea pe scară largă a vehiculelor electrice, de facilităţi pentru stocarea energiei electrice generate din surse regenerabile şi facilităţi pentru transportul electricităţii, toate acestea având nevoie de metale precum aluminiu, cobalt şi litiu. Analistul Julian Kettle, de la Wood Mackenzie, a calculat că firmele din minerit ar trebui să investească aproximativ 1.700 de miliarde de dolari în următorii 15 ani pentru a putea fi respectat obiectivul limitării încălzirii temperaturii globale la 2EC. "La nivel industrial pare să existe o anumită reticenţă când vine vorba de investirea a suficient capital pentru a dezvolta o ofertă viitoare care să aibă amploarea cerută de tranziţia energetică", susţine Kettle.
Companiile din minerit sunt reticente să facă investiţii mari după experienţa ultimului deceniu când au investit în noi capacităţi, tocmai când cererea a atins un plafon, ceea ce a condus la o prăbuşire a preţurilor şi veniturilor. În plus, aceleaşi companii trebuie să îi recompenseze pe investitori, care nu vor dori să vadă cum dividendele sunt direcţionate spre cheltuieli de capital. La toate aceste provocări se adaugă şi solicitările investitorilor cu privire la aspecte legate de mediu, guvernanţă şi probleme sociale (ESG). Australia, Canada şi Europa Occidentală au un risc redus de ESG (mediu, social şi guvernanţă), dar unele din cele mai bune resurse de nimerit sunt în zone cu riscuri mari de ESG, cum este de exemplu Republica Democratică Congo, care, potrivit geologilor americani, ar deţine aproximativ jumătate din rezervele mondiale de cobalt. "Având în vedere că este nevoie să fie atinse obiectivele stricte privind decarbonizarea şi ESG, guvernele occidentale, băncile, investitorii şi consumatorii trebuie să se obişnuiască să opereze în jurisdicţii unde aspectele legate de ESG sunt mai complexe", subliniază Julian Kettle. Acesta a adăugat că este nevoie de sprijinul Guvernului pentru ajuta companiile miniere să respecte aspectele referitoare la ESG şi a putea produce în zone cu grad mare de risc, într-un mod care să fie acceptabil pentru consumatori.