Indecenţa aduce voturi

Decenţa nu este interesantă, acesta este verdictul dat de unul dintre liderii actualei coaliţii aflate la guvernare. Sună sinistru, dar nu e cazul să ne prefacem că nu am fi ştiut acest lucru. Emisiunile care prezintă tot ce are mai urât societatea, mai degradant, mai de la mahala au cea mai bună audienţă. Cultura şi bunul-simţ nu vând, nu au audienţă, nu interesează, singurul canal TV cultural fiind închis recent fără să stârnească prea multă împotrivire, cei care au protestat contra acestei măsuri putând să se strângă lejer la o şezatoare într-o garsonieră confort 2. Pe canapelele şi scaunele emisunilor de seară, se lăfăiesc în mod constant dive de carton, mahalagii de cea mai joasă speţă, grobieni de toate felurile, ei sunt materia primă care hrăneşte foamea de senzaţional a publicului.

Exemplele pot fi reduse şi la un nivel mult mai mic şi mai netelevizat, al unei străzi sau al unei scări de bloc. Dacă eşti liniştit şi respecţi tot ce e de respectat, cu greu te vei face cunoscut printre vecini, în schimb dacă eşti puţin scandalagiu, gură bogată şi mai sfărâmi şi câţiva dinţi e imposibil să nu devii o mică celebritate, cunoscută şi temută. Asta înseamnă notorietate, notorietate care printr-o alchimie nu foarte complicată, în politică se poate trans-forma în voturi. Tocmai de aceea nu e de mirare că un personaj care se bucură de multă publicitate, chiar dacă de foarte multe ori aceasta a fost una negativă, a fost curtat cu asiduitatea de un partid care multă vreme s-a lăudat cu gulerele albe ale celor care îl populează. Mai nou, un guler alb nu mai este o garanţie că ceea ce e în spatele lui (nu mă refer la epiderma de la nivelul grumazului) e la fel de imaculat, dar asta e o cu totul altă dis-cuţie.

"Cu bunul-simţ o să mori de foame!", este avertismentul condamnare, pe care îl primesc copii mult prea cuminţi, care nu reuşesc să se impună în faţa celor de-o vârstă cu ei. Clasa politică autohtonă este cu siguranţă populată de oameni care nu vor să moară de foame.

"Apropo de faptul că ne place sau nu ne place felul de a se exprima public al lui George Becali, acest fel al său de a se exprima este 99% creaţia dumneavoastră. Pentru că, dacă Gigi Becali ar fi vorbit întotdeauna limbajul decent, nu ar mai fi fost aşa de interesant. (...) Mă refer la dumneavoas-tră, presa. Chiar dacă nu sunt de acord cu anumite comportamente ale lui, îl consider sincer. Asta e percepţia", a declarat preşedintele PNL, Crin Antones-cu. O frumoasă lovitură de ciocan, ca să nu spunem tes-lă, îndreptată împotriva Acarului Păun de serviciu - presa, care prin ricoşeu ajunge în propria tibie. Diferenţa dintre încercarea de a strânge audienţă şi aceea de a strânge voturi este enormă, tocmai de aceea mijloacele ar trebui să fie cu totul altele. Şi în fond, dacă observi că cineva greşeşte flagrant popularizând un anumit tip de comportament, ori încerci să îndrepţi situaţia, ori te delimitezi în mod evident, în niciun caz nu încerci să profiţi de pe urma acestei stări de fapt. Femeia cu barbă poate face corturi pline la circurile care se plimbă prin provincie, dar până acum nimeni nu s-a gândit să o trimită în Parlament să voteze legi. Acesta este doar un exemplu trasat cu tuşe groase, nicidecum o comparaţie cu situaţia dată. Una e una şi alta e alta, ar spune un personaj extrem de vocal, tot din fotbal, ajuns şi el pentru o legislatură prin Parlament.

Pe de altă parte, liderul PNL sus-ţine că alegătorii tradiţionali ai PNL sunt "foarte inteligenţi" şi înţeleg ce "înseamnă mijloc, ce înseamnă scop, ce înseamnă compromisul în politică". Această afirmaţie naşte o întrebare care se merită pusă, chiar şi cu riscul major să-l supărăm pe domnul Becali şi pe alegătorii domniei sale. Dacă oamenii inteligenţi sunt deja convinşi să voteze cu acest partid, acum se caută candidaţi care să vorbească şi pe limba celorlalţi? Totuşi merită apreciat faptul că politicienii nu se mai ascund după cireş şi îşi asumă des-chis strategiile de campanie. Sinceritatea este o calitate.