Industria de război: Concurenţă neloială între companiile de stat şi operatorii privaţi

Reporter: Care este situaţia industriei de apărare din ţara noastră?

Dinu Solojan: Conform prevederilor Legii 232/2016, industria naţională de apărare este compusă din toţi operatorii economici autorizaţi în baza acestei legi, indiferent de natura capitalului acestora. Cu toate acestea, unele dintre entităţile definite în Legea 232/2016 fie ca autorităţi, fie ca FSNA, cum ar fi Ministerul Economiei sau MAE - prin Departamentul pentru Controlul Exporturilor (ANCEX) -, precum şi SRI, SIE, MAI (prin Direcţia Generală de Protecţie Internă) pun obstacole artificiale în calea creşterii ponderii şi a activităţii operatorilor economici cu capital privat, pe baza unor interese de grup contrare legii.

Reporter: În ce constau aceste obstacole artificiale despre care vorbiţi mai sus? Ne puteţi da câteva exemple?

Dinu Solojan: Deşi conform Legii 232/2016 nu există diferenţe între drepturile de efectuare a activităţilor de realizare de produse militare între operatorii economici cu capital de stat şi cei cu capital privat, la nivelul MAE-ANCEX funcţionează un consiliu interministerial, entitate fără personalitate juridică, care acţionează ca un guvern paralel, din umbră, care blochează activitatea operatorilor economici cu capital privat. Această entitate, care acţionează împotriva intereselor economice şi de securitate naţională ale României, acţionează cu depăşirea limitelor legale stabilite prin actele normative de organizare şi funcţionare ale fiecărei instituţii membre ale consiliului interministerial şi decid, pe baze artificiale, cine ce anume are voie să facă, cui să îi fie îngreunată activitatea şi cine să fie sprijinit. În cadrul acestei entităţi, singura instituţie de forţă care a acţionat legal a fost MApN.

Reporter: Care sunt lacunele legislaţie în vigoare privind acest domeniu de activitate?

Dinu Solojan: Nu există lacune legislative semnificative, doar unele necorelări între cele trei legi cu incidenţă în materie. Însă, există o rea-voinţă evidentă a entităţilor menţionate mai sus, bazate pe interese contrare interesului naţional, de a bloca activitatea operatorilor economici cu capital privat, astfel încât să fie sprijinit ocult şi anticoncurenţial operatorul economic cu capital de stat. Cea mai deficitară legislaţie dintre cele trei este cea a MAE-ANCEX care, practic, nu recunoaşte existenţa şi drepturile operatorilor economici privaţi din industria naţională de apărare, ea nefiind actualizată după apariţia şi în spiritul Legii 232/2016.

Reporter: Cum contribuie companiile private din acest sector economic la înzestrarea Armatei Române şi ce dificultăţi au ele în procedurile de licitaţie organizate de Ministerul Economiei, prin Romarm, şi de Ministerul Apărării Naţionale prin Romtehnica?

Dinu Solojan: Companiile private din acest sector au cea mai mare contribuţie la înzestrarea Armatei Române şi a celorlalte instituţii denumite FSNA - MAI, SRI, SPP, SIE, etc. - în domeniile armament şi muniţii, vehicule de luptă, sisteme de comunicaţii, mijloce individuale de protecţie. Ministerul Economiei nu organizează licitaţii, la fel nici Romarm, ele neavând calitatea de autorităţi contractante. Romarm este un operator economic (societate comercială) la fel ca cei privaţi, dar cu capital de stat, ceea ce atrage o atitudine de favorizare a acestuia de către autorităţile contractante în aceste licitaţii. De asemenea, Romarm este favorizat prin strategiile şi contactele economice pe care le iniţiează Ministerul Economiei sau MApN, practic toate acestea fiind direcţionate nelegal către acesta. Singura strategie pe care o are statul române este aceea de a nu lăsa componenta privată a industriei naţionale de apărare să activeze şi să se dezvolte. Ca o chestie care arată cât de caricaturală este gândirea Ministerului Economiei, cu ceva vreme în urmă am fost invitaţi la o întânire la Guvern pentru a ne expune opiniile faţă de noua Strategie pentru industria naţională de apărare, dar în condiţiile în care nu ni s-a pus la dispoziţie textul acesteia pe motivul că este document clasificat.

• "MApN apelează la Romtehnica pentru «trântirea» sau fraudarea unor achiziţii publice"

Reporter: Care este situaţia la MApN?

Dinu Solojan: MApN îşi organizează, ca regulă generală, procedurile de atribuire de contracte de achiziţii publice singur, prin Departamentul pentru Armamente. El recurge la "intermedierea" Romtehnica atunci când există informaţii că produsele obiect al contractului pot fi ofertate doar de către operatori economici străini sau când procedurile trebuie să fie fraudate sau "trântite". Legislaţia achiziţiilor publice este, şi ea, relativ în regulă, incidentă în materie fiind OUG 114/2011.

Problemele majore sunt întâmpinate pentru că la nivelul unor autorităţi contractante dintre cele enumerate nu se respectă, de către comisiile de evaluare, cerinţele documentaţiilor de atribuire, iar evaluările sunt realizate fie superficial, fie favorizant. În multe cazuri, comisiile de evaluare nu acţionează independent, acţionând la ordin privind operatorii economici care să fie calificaţi sau declaraţi câştigători.

Reporter: Ce probleme mai intervin în procedurile de achiziţii publice de echipament şi tehnică militară?

Dinu Solojan: Alte probleme majore sunt legate de exercitarea căilor de atac. Acestea au devenit, prin strădania Guvernului de a modifica în serie Legea 101/2016 după pandemia din 2020 pentru a acoperi fraudele din banul public de atunci, deosebit de oneroase şi aproape iluzorii în ceea ce priveşte adevărul şi dreptatea. La nivelul Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) s-au "radicalizat" anumite complete de soluţionare, în sensul că încearcă sistematic să protejeze unele fraude evidente. La cea mai mare Curte de Apel din ţară sunt doar patru complete de achiziţii publice, ceea ce determină o anumită superficialitate în judecarea plângerilor formulate împotriva deciziilor CNSC.

La Tribunalul Bucureşti, unde se judecă contestaţiile formulate pe cale judiciară sau acţiunile privind contractele încheiate nelegal, există o tendinţă de pasare a responsabilităţii către Curtea de Apel, iar deciziile conţin motivări dintre cele mai stranii.

Cea mai mare sincopă este aceea că, atât la CNSC, cât şi la Curţile de Apel completele sunt formate din 3 membri, dar la Tribunale sunt dintr-un singur membru şi percepţia publică este aceea că acesta nu are curajul de a-şi asuma o anume decizie prin care s-ar recunoaşte că o procedură sau un contract a fost derulată sau a fost atribuit nelegal.

În orice caz, numărul căilor de atac exercitate nu a scăzut, chiar în pofida acestor circumstanţe adverse, ceea ce arată că fraudele au crescut ca număr.

Însă, chiar dacă înzestrarea acestor entităţi armate ale României se realizează în mod majoritar de către operatorii economici cu capital privat, trebuie să se înţeleagă faptul că aceştia nu o fac în baza calităţii lor de membri ai industriei naţionale de apărare, operaţiunile şi activităţile derulate fiind complet diferite. Pentru a executa un contract de achiziţii publice în sectorul apărării şi securităţii conform OUG 114/2011, operatorul economic devenit furnizor efectuează în principal operaţiunile de import/transfer intracomunitar şi de vânzare a produselor militare.

Industria naţională de apărare are ca obiect realizarea de produse militare pe teritoriul ţării, ceea ce în mod profan se numeşte fabricare/producere. Această realizare de produse militare de către operatorii economici cu capital privat este împiedicată de către entităţile enumerate, în frunte cu Ministerul Economiei.

• "Frauda achziţiei pistoalelor Beretta a fost orchestrată de guvernul din mai 2020"

Reporter: Multe acuzaţii din partea companiilor s-au referit în ultimii ani şi la clauza de offset. De ce nu este respectată, care sunt cele mai frecvente practici de eludare a respectării acesteia, cine este vinovat de eludarea transferului de tehnologie?

Dinu Solojan: Clauza de offset este eludată pentru că ea este folosită nelegal, ca instrument politic de favorizare a anumitor operatori economici străini faţă de cei români. Nu doar MApN este campionul încurajării eludării acestei obligaţii. După scandalul fraudei cu pistoalele Beretta achiziţionate în pandemie de către IGPR, instrumentul eludării a fost folosit pentru a-i discrimina pe operatorii economici cu capital privat faţă de Romarm. Frauda achziţiei pistoalelor Beretta a fost orchestrată de guvernul din mai 2020 astfel încât offset-ul să fie achitat tot din banul public al românilor, nu de către compania italiană. Faptul că Beretta a câştigat acest contract măsluit până în cele mai mici detalii ale sale, deci a demonstrat că este dispusă să accepte să participe în astfel de fraude, i-a determinat pe actualul ministru al economiei şi pe cel ce i-a precedat să insiste ca banul public al românilor să fie cheltuit în mod fraudulos.

Reporter: Vorbiţi despre măsluirea acestui contract. În ce a constat măsluirea lui?

Dinu Solojan: Oferta Romarm a fost neconformă, asumarea offset-ului a fost strict de faţadă, fiind cunoscut că Romarm nu va realiza această obligaţie, deci contractul iniţial a fost semnat în condiţii defavorabile pentru IGPR, dar fiind gândit ca un contract care trebuia să meargă, cu orice preţ, la Romarm, s-a trecut peste aceste lipsuri ale ofertei acestuia.

La circa 45 de zile după semnarea contractului, CNSC a dispus reevaluarea ofertei Romarm. În acelaşi timp, însă, s-a dovedit că Romarm nu putea să livreze primele 5000 de pistoale în termenul de 59 de zile asumat. Pentru a-l feri de penalităţi, IGPR a decis să rezilieze contractul iniţial. Conform legii, încheierea contractului înseamnă finalizarea procedurii de atribuire, iar rezilierea unui contract înseamnă desfiinţarea acestuia. Câteva zile mai târziu, IGPR semnează un alt contract cu Romarm, atribuit fără a exista o procedură de atribuire a acestui al doilea contract. Frauda aceasta a fost atât de gravă încât directorul Direcţiei financiare a IGPR a refuzat semnarea contractului. În plus, contrar legii, contractul nu a fost executat pe durata stării de urgenţă, fiind prelungit artificial cu 6 luni. Este absolut curios că la nivelul Curţii de Conturi au fost muşamalizate aceste aspecte de încălcare flagrantă a legii. La foarte scurt timp după executarea contractului nelegal atribuit, mi s-a confirmat şi suspiciunea că au fost folosite acte falsificate pentru a se obţine acest contract.

Desigur, o vină majoră o poartă şi Oficiul de Compensare pentru Achiziţii de Tehnică Specială (OCATS), care a formulat puncte de vedere care încalcă legea privind extinderea perioadei de îndeplinire a obligaţiei de offset de către Romarm, deşi aceasta era de maxim 2 ani de la finalizarea contractului de furnizare. Încercarea de a o prelungi la 10 ani este nelegală, iar OCATS răspunde unor comenzi ale unor cercuri de interese contrare intereselor României.

O pasivitate suspectă a manifestat OCATS şi în ceea ce priveşte un contract atribuit fraudulos de către SRI unei companii româneşti ce oferă produse fabricate în Austria. SRI, în anul 2020, sub acel director care se declara o victimă a abuzurilor statului paralel, a scutit-o pe această companie de obligaţia de offset, încălcând grav legea, compania nu s-a achitat de obligaţia sa de a contacta OCATS pentru semnarea acordului de compensare şi executarea acestuia, iar OCATS, deşi sesizat cu această situaţie, a refuzat să ia măsurile ce se impun prin lege.

Reporter: Ne puteţi spune ce urma să achiziţioneze SRI de la compania respectivă?

Dinu Solojan: Armament.

• "Companiile de stat se află în concurenţă neloială cu operatorii economici cu capital privat din industria de apărare"

Reporter: Colaborările nefructificate cu Rheinmetall şi Naval Group sunt cele mai mari eşecuri ale Statului român în industria de apărare?

Dinu Solojan: Nu deţin date concrete despre speţa corvetelor. Despre Rheinmetall şi transportoarele 8x8 ştiu doar că germanii au fost sabotaţi de către consiliul de administraţie al joint-venture pe care o formaseră cu filiala Romarm de la Moreni.

Reporter: În ce a constat sabotarea partenerilor germani?

Dinu Solojan: Nu am acordul pentru a dezvolta această speţă.

Reporter: Cum pot fi sprijiniţi operatorii privaţi din acest domeniu?

Dinu Solojan: Operatorii privaţi nu vor fi sprijiniţi în acest domeniu. SRI spunea în mod oficial, în materiale scrise, că nu-i poate controla, deci îi tratează pe aceştia ca pe potenţiali terorişti.

Reporter: La ce materiale scrise faceţi referire?

Dinu Solojan: Poziţii oficiale ale SRI depuse la instanţă. Operatorii privaţi nu pot oferi foloase necuvenite statului paralel, deci nu pot satisface interesele de grup care sabotează interesul naţional.

Reporter: Lipsa concurenţei cu companiile de stat - aflate majoritatea în dificultate financiară - constituie un impediment pentru dezvoltarea companiilor private din industria de apărare?

Dinu Solojan: Este o percepţie greşită aceasta. Nu există o lipsă de concurenţă cu filialele companiei de stat. Din contră, aceasta este favorizată pe piaţă în mod constant. Faptul că aceste filiale au datorii la buget este acoperit sau desconsiderat în procedurile de achiziţie publică, unde comisiile de evaluare nu îndrăznesc să le descalifice.

Compania de stat se află într-o concurenţă neloială cu operatorii economici cu capital privat pentru că instituţiile statului o favorizează.

Reporter: Recent, comisarul european Thierry Breton a propus un fond de 100 miliarde euro pentru revigorarea industriei europene de apărare. Dar această alocare nu reprezintă singurul program finanţat de Uniunea Europeană în ultimii ani pentru industria de apărare a statelor membre. Sunt accesibile sau nu programele de cooperare în industria de apărare finanţate de la bugetul comunitar?

Dinu Solojan: Da, sunt accesibile în teorie. Analiza făcută de noi a relevat, însă, o lipsă de utilitate a accesării unei astfel de oportunităţi.

Reporter: Cât contează pentru companiile private cooperarea cu partenerii occidentali pentru realizarea echipamentelor militare?

Dinu Solojan: Este singura care contează, însă finalizarea colaborărilor este blocată prin mecanismele statului paralel.

Reporter: Cât din producţia internă este exportată şi ce procent din această producţie ajunge la forţele armate române?

Dinu Solojan: Nu pot să răspund acestei întrebări, nu deţin date.

Reporter: Ce se poate face pentru rezolvarea problemei lipsei forţei de muncă şi, în special, a forţei de muncă calificate, adică a personalului de specialitate?

Dinu Solojan: Să fie lăsaţi operatorii economici privaţi, singurul motor al industriei de apărare, să activeze şi să se dezvolte, să angajeze şi să îşi califice personalul.

Reporter: Când preconizaţi că ţara noastră va fi capabilă să producă de la zero un echipament militar modern?

Dinu Solojan: Dacă nu eram blocaţi în activitatea noastră din acest domeniu, ceea ce începusem în 2019 ar fi fost acum realizat.

Reporter: Vă mulţumim.