Inflaţia anuală urmează traiectoria descendentă

Creşterile temperate ale preţurilor bunurilor şi tarifelor serviciilor de consum al populaţiei, consemnate în aprilie (0,52%), respectiv în mai (0,49%) a.c., au stopat traiectoria ascendentă a ratei anuale a inflaţiei. Într-un articol precedent spuneam: "Începând cu luna mai, rata anuală a inflaţiei se înscrie pe o traiectorie descendentă, chiar dacă va mai rămâne pentru două luni - iunie şi iulie - prizoniera efectului de bază nefavorabil". Datele statistice oficiale confirmă. Rata anuală a inflaţiei a înregistrat în luna mai nivelul de 8,46% (mai 2008/mai 2007), comparativ cu 8,62% în luna aprilie a.c. Chiar dacă traiectoria descendentă se va aplatiza în luna iunie şi conjunctural va fi întreruptă în iulie, ca urmare a unei creşteri însemnate a preţului la gaze, începând cu luna august panta se va accentua lună de lună, iar la sfârşitul anului rata anuală a inflaţiei se va situa la nivelul de 6%.

Efectul de bază nefavorabil, datorat nivelului mic al ratei lunare a inflaţiei înregistrat în iunie 2007 (0,14%), respectiv în iulie 2007 (0,29%), are pentru perioada curentă o influenţă semnificativă asupra amplitudinii ratei anuale a inflaţiei. Calculele demonstrează. Dacă în perioada ianuarie - iulie 2007 creşterea cumulată a preţurilor şi tarifelor a fost de 1,91%, în primele cinci luni ale acestui an acest nivel a fost deja depăşit, înregistrându-se o rată a inflaţiei de 3,28%, mai mare cu 1,37 puncte procentuale. Dar, începând cu luna august a.c. efectul de bază nefavorabil îşi va diminua contribuţia asupra nivelului ratei anuale a inflaţiei.

De reţinut că rata anuală a inflaţiei se determină în România la fel ca în toate celelalte ţări din Uniunea Europeană. Atât teoretic, cât şi practic, este utilizată aceeaşi metodologie elaborată de Oficiul de Statistică al Comunităţii Europene (EUROSTAT), pe baza unor criterii riguros ştiinţifice.

Însă, în dezbaterea publică de la noi, analişti mai puţin avizaţi ajung la confuzia - gravă! - că în România ar trebui măsurată inflaţia folosind alte metodologii decât celelalte ţări din Uniunea Europeană. Să se calculeze, domnule, inflaţia separat, una pentru urban şi alta pentru rural. Să avem o inflaţie de vară şi una de iarnă, concluzionează greşit, la televizor, unii dintre analişti.

Pentru o înţelegere corectă, câteva precizări se impun: rata anuală a inflaţiei este rezultatul înmulţirii ultimilor 12 indici de preţuri de consum lunari cu bază în lanţ raportaţi la 100, din produsul astfel obţinut şi exprimat în procente scăzându-se 100. Iar pentru calculul indicelui de preţuri de consum al populaţiei (IPC) se utilizează principiul naţional al cosumului, luându-se în considerare consumul rezidenţilor, atât din mediul urban, cât şi cei din rural.

Cheltuielile băneşti pentru cumpărarea produselor alimentare, nealimentare şi pentru plata serviciilor sunt calculate ca medii pe o gospodărie, şi ele stau la baza sistemului de ponderare a indicilor elementari ai preţurilor de consum. Cheltuielile băneşti ale gospodăriilor sunt legate efectiv de cumpărarea de mărfuri (alimentare şi nealimentare) şi de plata contravalorii serviciilor necesare satisfacerii nevoilor de trai, şi reprezintă nivelurile medii lunare rezultate din Ancheta Bugetelor de Familie (ABF), efectuată de Institutul Naţional de Statistică conform metodologiei EUROSTAT. Cercetarea statistică se desfăşoară trimestrial, pe un eşantion reprezentativ de 9360 de locuinţe amplasate în 365 localităţi urbane şi rurale. Reprezentativitatea se referă atât la structura gospodăriilor, cât şi la distribuţia populaţiei pe medii (urban şi rural), sexe şi grupe de vârstă.

Bunurile şi serviciile incluse în nomenclatorul care stă la baza calculului IPC (cuprinde 369 sortimente alimentare, 921 sortimente nealimentare şi 445 servicii) sunt selectate în urma examinării informaţiilor obţinute din ABF (prin jurnalele de cheltuieli ale gospodăriilor) şi au o pondere semnificativă în consumul populaţiei, luîndu-se în calcul cele patru anotimpuri ale anului. Înregistrarea preţurilor bunurilor şi a tarifelor serviciilor cuprinse în nomenclator se efectuează decadal, în circa 6.800 unităţi, selectate în funcţie de volumul desfacerilor de mărfuri şi al prestărilor de servicii, situate în 68 de centre de cercetare din 42 de localităţi. Informaţiile astfel colectate sunt completate cu cele obţinute prin cercetarea statistică privind preţurile principalelor produse agricole vândute în pieţele agroalimentare.

Şi, în încheiere, o întrebare firească: România, ţară membră a Uniunii Europene, poate să se abată de la metodologiile EUROSTAT ? Categoric, nu.