Investiţi în România!

Sfaturi sarcastice de investiţii au apărut în presa americană de ieri:

"Investiţi în Asia şi în statele mai bine conduse din America Latină şi ţineţi-vă o parte decentă din bani în aur, pentru că veţi avea nevoie de el".

Alerta este justificată de observaţia asupra discrepanţei dintre predicţiile CBO (Congressional Budget Office - agenţie federală care furnizează Congresului date economice, în paralel faţă de celelalte instituţii ale Guvernului) şi pretenţia preşedintelui Barak Obama şi a congresmenilor că majorarea plafonului de îndatorare va reduce datoria naţională.

Desigur, prima discrepanţă care ar trebui observată este una a logicii de bun-simţ: că nu poţi reduce datoria naţională îndatorându-te mai mult.

Dar, dincolo de bunul-simţ, se găseşte ştiinţa conducerii, care, uneori, se prevalează de trucuri prin care amână falimentul, ca să dea timp economiei să-şi revină.

Pe acest nivel suprapus bunului-simţ, argumentele contra creşterii îndatorării consideră că decizia preşedintelui american a fost greşită şi că ea conduce, dimpotrivă, la creşterea datoriei prezentului, de la 14 trilioane de dolari, la 23 de trilioane, peste zece ani.

Calculul relatează că Planul elaborat de Congres prevede reducerea cheltuielilor cu numai 917 miliarde dolari pe o perioadă de 10 ani şi că, în plus, o comisie specială de parlamentari a fost desemnată să găsească alte tăieri de cheltuieli de 1.500 miliarde, până în noiembrie.

Obiecţia susţine că economiile de 2.500 miliarde dolari pe o perioadă de zece ani sunt inconsecvente, dacă se ia în calcul faptul că preşedintele Obama a adăgat aproape 4.000 miliarde dolari datoriei naţionale în numai câţiva ani de mandat.

"Cum să faci un progres în materie de datorie, când adaugi pasive noi, de 4 miliarde de dolari, în fiecare zi?", se întreabă opozanţii planului de îndatorare.

Ei spun că povestea este chiar mai sumbră şi că, potrivit CBO, pretinsele economii de 2.500 miliarde de dolari se evaporă rapid din cauza inflaţiei şi a producţiei economice pierdute, iar, în cazul că sleirea economiei americane de pe primul semestru din 2011 ar reprezenta o realitate pe termen lung, atunci deficitul va ieşi complet de sub control: "Teoretic, deficitul va creşte cu 9.170 miliarde dolari în 2012-2021, însă, practic, datoria va evolua ca o spirală, ratingul de credit al SUA se va duce dracului, iar colapsul economic va fi inevitabil".

Soluţiile vehiculate sunt relativ imposibile şi apocaliptice: fără subvenţii pentru biocombustibili, fără deduceri în domeniul ipotecilor, fără deduceri caritabile, măsuri care, oricum, nu pot fi aplicate înainte de anul 2013, datorită timing-ului legal al regimului fiscal.

În acest punct, sarcasmul sfatului pentru investiţii în ţări mai bine conduse din America Latină păleşte.

Pare un sfat serios.

Investiţi în România.

Este mai bine condusă!

Contraperformanţa americană se pare că nu poate fi egalată nici măcar de premierul Emil Boc!

Şi cât de mult s-a străduit!...