Investiţii fără fond

Pînă să ajungă la "cestiune", la miezul fierbinte al bătăliei pentru ciolanul guvernării, partidele noastre politice fac un fel de repetiţie generală cu costume, jucîndu-se de-a "Europa". Se prefac că le pasă de Uniunea Europeană şi de modul în care România va fi reprezentată în Parlamentul ei. Spun "se prefac", pentru că modul de abordare a problemei arată cu claritate lipsa lor de interes pentru această îndeletnicire şi confuzia privind miza alegerilor europene. Dacă ar putea, le-ar mai amîna o dată, dar caledarul nu iartă pe nimeni, mai ales cînd a fost stabilit de la Bruxelles!

Întreaga operaţiune de desemnare a candidaţilor arată ca un concurs de Miss Dămăroaia. Greii partidelor nu participă, pentru că sunt ocupaţi cu problemele serioase ale viitoarelor alegeri; bătrînii trăgători profesionişti de sfori nu participă, pentru că sunt ocupaţi să tragă în continuare de sforile actualei guvernări şi să le pregătească pe cele ale guvernării care vine; primadonele de partid nu participă, pentru că ele vor mereu rolul principal, iar chestia asta cu "europenele" e doar pentru gură cas­că şi ăi de nu s-au prins că ros­tul politicii este să faci bani mulţi pentru tine şi ai tăi; în sfîrşit, ciurucurile partidelor sau "majoritatea necuvîntătoa­re" nu intră nici ea în discuţie, pentru că fotoliile de parlamentar european sunt pentru cei chemaţi să stea mai în faţă. Cel puţin în faţa presei şi a camerelor de luat vederi. Aşa se face că desemnaţii pe listele partidelor au fost aleşi după două criterii esenţiale: 1. n-au mai nimic de făcut pe la partid, unde nu-i ia nimeni în seamă, pentru că nu înseamnă mai nimic în maşinăria economico-politică de la centru sau locală şi 2. au un CV care, după opinia liderilor, "dă bine la media" şi-i recomandă pentru dis­tincţia "Cetăţean al României bun de arătat Europei, din vitrină". Adică: avem şi noi faliţii noştri, dacă aşa o cere Europa, "feţi frumoşi", buni la toate şi folositori la mai-nimic, pe care să-i exportăm la Bruxelles şi Strassbourg.

În mod cu totul paradoxal şi contrastînd cu soluţiile de reprezentare găsite, partidele politice ataşează totuşi o importanţă colosală alegerilor europene. Toate, din motive care n-au nimic de a face cu logica politică, au abordat aceste alegeri ca pe un test al propriei credibilităţi, ca pe o cursă pentru obţinerea unei poziţii cît mai bune într-o cursă cu handicap ce va urma, cea a alegerilor locale şi generale. În realitate, nu există niciun motiv serios de a integra alegerile pentru Parlamentul European în desfăşurarea electorală obişnuită. În primul rînd, nimeni nu ştie deocamdată în ce fel va reacţiona electoratul nos­tru faţă de această nouă situaţie. Un electorat care nu confundă, aşa cum fac politicienii, ciorba de acasă cu piftia de la Bruxelles. Încercarea de a transfera actualele teme de confruntare politică internă în bagajul alegerilor europene s-ar putea dovedi o greşeală, forţînd un răspuns negativ din partea electorilor, manifestat fie prin absenţa masivă de la vot, fie prin respingerea candidaţilor propuşi. Speriate de ceea ce le-ar putea aduce alegerile europene, partidele principale ezită să le abordeze frontal şi cu toate forţele. S-ar putea ca turarea masivă a motoarelor acum, mult înainte de cursa principală, să le ardă unora radiatoarele, ori să le consume benzina pe care o au la dispoziţie. De aici nesiguranţa, ezitările şi bîlbîielile legate de cîtă mobilizare şi cîtă cheltuială să pună pentru aces­te ciudate alegeri. Pe de altă parte, dacă nu pun în dezbaterea electorală temele interne, politicienii noştri sunt pur şi simplu aerieni. Nu au altceva ce să pună! Nici chiar politicienii care pînă acum ne-au reprezentat în Parlamentul European nu au avut timp să citească decît introducerea manualului "Ce este Europa şi ce vrea ea", care le-a fost distribuit cînd au intrat prima dată în marea aulă a Parlamentului European. Pînă să-l citească tot, le-ar mai trebui vreo doi ani, iar pînă să fie capabili să explice şi lui "Badea Gheorghe" cum vine de se leagă povestea cu Cocoşul Roşu şi parlamentarul român la Stras­bourg, ar fi nevoie de încă un mandat. Iar, pe de altă parte, chiar dacă ar avea ce şi cine să le spună oamenilor ceva, de cînd se fac alegeri pentru Parlamentul European nu s-a văzut încă o ţară în care alegătorii să participe la vot convinşi că au o miză, ori că-i vor mai vedea vreodată la faţă pe cei plecaţi să-i reprezinte într-un parlament care oricum nu este al lor.

Nimeni nu a produs pînă acum măcar un argument serios în favoarea ipotezei că rezultatele alegerilor europene se vor reproduce, ca structură, în rezultatele viitoarelor alegeri locale şi generale. Mai mult, nimeni nu poate prezice, cît de cît adecvat, ce impact va avea rezultatul primului vot asupra modului în care electoratul va aborda următoarea întîlnire cu urnele. Cum va funcţiona mecanismul votului de penalitate? Cum şi în ce măsură reacţia partidelor după prima prezentare la urne va deveni criteriu de alegere pentru viitoarele scrutinuri? În recenta noastră istorie electorală este pentru prima dată cînd ne întîlnim secvenţa de cascadă. Nimeni nu ştie dacă comportamentul electoral va fi selectiv sau inerţial, dacă va duce la creşterea interesului de la o confruntare la alta, sau dimpotrivă; nimeni nu ştie nici cum se vor comporta partidele în această secvenţă electorală, în ce măsură vor fi capabile de mobilizare şi cu ce efect etc. Necunoscutele sunt atît de multe, încît nimeni nu poate prezice rezultatul final, iar abundenţa sondajelor mînărite este cel mai bun indicator al confuziei şi al panicii care-i cuprinde pe politicieni. Cu atît mai mult cu cît vom avea şi un nou sistem de vot, cel uninominal, ale cărui rezultate nu pot fi anticipate decît foarte slab, pe baze pur teoretice. Este nevoie de o rulare două, dacă nu chiar mai multe, pentru a înţelege şi a putea prezice, cu marje credibile de probabilitate, viitoarele rezultate!

Pe bună dreptate, liderii campaniilor pentru europene îşi pun întrebarea critică cît din resursele electorale ale partidelor trebuie investit şi cum? Pe datele actuale, şansa este ca investiţia să fie, în cele mai multe cazuri, una fără fond!