ION ILIESCU, DUPĂ 30 DE ANI DE LA REVOLUŢIE Târât din istorie la judecată

A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Dosarul Revoluţiei să fie trimis în instanţă. Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi generalul Iosif Rus sunt trimişi în judecată în dosarul Revoluţiei din decembrie 1989. Ancheta cu privire la evenimentele care au avut loc după 22 decembrie, dată la care cuplul Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost înlăturaţi de la putere, a durat 30 de ani, perioadă în care dosarul a fost o vreme clasat, urmărirea penală redeschizându-se la 13 iunie 2016.

Faptul că abia după 30 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989 avem un rechizitoriu este de natură să anuleze două dintre scopurile pedepsei aşa cum sunt ele prevăzute în legislaţia penală. Rolul educativ şi exemplificativ al pedepsei aplicate şi-au pierdut esenţa în dosarul Revoluţiei, atât timp cât sentinţele definitive de condamnare vor fi date la peste 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, iar până la acel moment este posibil ca o parte dintre inculpaţi să nu mai fie în viaţă.

Dosarul Revoluţiei conţine 3330 de volume, dintre care 2030 au fost instrumentate în ultimii trei ani. În rechizitoriul trimis de Parchetul General către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi care conţine 12 volume (3280 de file), au fost administrate în principal datele obţinute de către procurori după momentul redes­chiderii cauzei, în 13 iunie 2016.

Procurorul general Augustin Lazăr a menţionat că au fost stabilite răspunderi individuale şi nu instituţionale cu privire la faptele petrecute la Revoluţie, declaraţie care a atras nemulţumirea unor participanţi la evenimentele din decembrie 1989.

Unul dintre revoluţionari, Marian Moroşanu - cunoscut sub porecla Ceauşescu - a declarat pentru Ziarul BURSA: "Acest dosar este incomplet, pentru că în rechizitoriu nu sunt trase la răspundere penală şi instituţiile prin care Ion Iliescu, Gelu Voican Voicules­cu şi alţii au dezinformat populaţia: TVR şi Radio România Actualităţi. De asemenea, nu sunt traşi la răspundere procurorii şi poliţiştii care i-au anchetat şi bătut pe revoluţionari.

Să nu se înţeleagă greşit: sunt bucuros că în sfârşit avem un rechizitoriu, dar îmi este teamă că acest dosar este incomplet. La fel s-a întâmplat şi cu dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, care, din cauza greşelilor unor procurori, în loc să stea 60 de zile în camera preliminară, a stat un an şi jumătate până să fie trimis în instanţă. Mă tem că şi dosarul Revoluţiei va avea aceeaşi soartă la camera preliminară".

Referitor la afirmaţia lui Moroşanu privind rolul TVR în dezinformarea legată de teroriştii, procurorii militari au încetat urmărirea penală pentru Teodor Brateş - fost redactor şef în cadrul TVR - deoarece în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că nu există în sarcina acestuia probe concludente cu privire la săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii, prevăzute de art. 439 din Codul penal.

Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989 a precizat că, după ce va analiza, împreună cu colegii săi, datele tehnice ale rechizitoriului, se va pronunţa cu privire la acest dosar. Doru Mărieş a declarat pentru Ziarul BURSA: "Dosarul Revoluţiei a fost întocmit pe baza plângerii iniţiale depusă de asociaţia noastră în anul 1990. În toţi aceşti 30 de ani, s-au întâmplat foarte multe lucruri: s-a pus problema prescripţiei faptelor, închiderii dosarului, suspendării cercetărilor, etc. La toate acestea, Asociaţia 21 Decembrie s-a opus. În urma demersurilor noastre am reuşit să înlăturăm, în anul 2004, prescrierea răspunderii penale pentru crimele din decembrie 1989, iar în urma acţiunilor pe care le-am avut la Curtea Europeană a Drepturilor omului am reuşit să redes­chidem dosarul Revoluţiei. În legătură cu rechizitoriul trimis în instanţă, după ce vom analiza toate datele tehnice, pentru a vedea dacă procedural s-a mai întâmplat ceva, vom organiza, miercuri, o conferinţă de presă, pentru a ne spune punctul de vedere cu privire la aspectele din dosar".

• Procurorii militari: "Grupul de conducere al CFSN a indus cu intenţie psihoza teroristă"

Conform procurorilor militari, Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi generalul Iosif Rus sunt acuzaţi pentru crime împotriva umanităţii.

Magistraţii susţin că, începând cu data de 22.12.1989, orele 16:00, grupul de decizie politico-militară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (CFSN) alcătuit de Ion Iliescu, Silviu Brucan, general locotenent Victor Atanasie Stănculescu, general maior (r) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar şi numit minis­tru al apărării) şi Gelu Voican Voiculescu "a luat deciziile importante cu caracter politic şi militar, urmărind accederea la puterea politică a unui grup preconstituit şi legitimarea politică în faţa poporului român".

În comunicatului de presă emis de Ministerul Public, acest grup de conducere al CFSN a urmărit instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului, ceea ce a dus la numeroase situaţii de foc fratricid, trageri haotice, ordine militare contradictorii ,etc. Procurorii afirmă că această psihoză teroristă a fost indusă cu intenţie, prin diversiuni şi dezinformări, şi a provocat, după 22.12.1989, un număr de 862 de decese, 2150 răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane şi vătămări psihice, ceea ce reprezintă un bilanţ mai mare decât cel înregistrat, din ordinul cuplului dictarorial Nicolae şi Elena Ceauşescu, în perioada 17-22.12.1989 (orele 12:00).

La aflarea acuzaţiilor pe care i le aduc procurorii, Gelu Voican Voicules­cu, director general al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989, a declarat: "Sunt aşa de sugrumat de indignare că nu-mi găsesc cuvintele. (...) Ce probe pot să deţină aceşti oameni din care să rezulte că noi am fi dat ordine, dispoziţii sau am fi responsabili de moartea acestor 862 de revoluţionari, care erau tovarăşii noştri? Din rândurile lor, din sutele de mii de oameni ieşiţi în stradă am venit şi noi, cei care am format CFSN-ul. Cum se poate susţine că am determinat moartea acestor 862 de oameni? Nu am dat dispoziţii, nu am dat ordine, nu am semnat nimic".

• Masacrul de la Otopeni, parte a diversiunii teroriste

Ancheta penală a stabilit că aceste diversiuni şi dezinformări ar fi creat condiţiile condamnării şi execuţiei cuplului prezidenţial Ceauşescu printr-un proces penal simulat.

În comunicatul emis de Parchetul General se arată: "Probatoriul adminis­trat în cauză relevă că inculpaţii Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu ar fi dezinformat în mod direct prin apariţiile televizate şi emiterea de comunicate de presă (contribuind astfel la instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului), ar fi participat la dezinformarea şi diversiunea exercitate pentru executarea cuplului Ceauşescu şi ar fi acceptat şi asumat politic acte diversioniste comise de unele cadre cu funcţii de conducere din MApN, fără a interveni pentru stoparea lor. (...) Urmarea imediată a acestor conduite a fost complexă, a presupus producerea unor rezultate multiple asupra unui număr mare de persoane şi ar fi generat o stare de pericol pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei civile de pe întregul teritoriu al României".

Faţă de afirmaţiile procurorilor, fos­tul premier Petre Roman, care nu este urmărit penal în acest dosar, deoarece nu există date concrete că ar fi săvârşit faptele ce i se imputau iniţial, a declarat:

"Diversiunea teroristă care a cauzat atâtea sute de morţi şi mii de răniţi a fost fără îndoială legată de iniţiativa şi ordinele unor lideri militari. De aceea, păstrez îndoiala mea în legătură cu această chestiune, cu atât mai mult în ceea ce-l priveşte pe Gelu Voican Voiculescu. (...) Am avut multe ore de dis­cuţii cu procurorii militari care cercetau acest dosar, multe întrebări ale dumnealor şi ale mele. Ştiu că au avut un enorm volum de date şi de informaţii pe care au trebuit să le prelucreze cu toată atenţia şi au avansat acest dosar. Cred că au făcut-o cu bună credinţă, aşa cum i-am cunoscut, deşi îmi păstrez îndoielile mele în legătură cu trimiterea în judecată a lui Ion Iliescu şi cu atât mai mult a lui Gelu Voican Voiculescu".

În privinţa generalului în retragere, Iosif Rus, procurorii au reţinut că aces­ta, în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, ar fi intervenit în noaptea de 22/23.12.1989, fără drept şi în deplină cunoştinţă de cauză, asupra planului de apărare a Aeroportului Internaţional Otopeni şi ar fi contribuit astfel la moartea a 48 de persoane (40 de militari şi 8 civili), precum şi la rănirea gravă a altor 15 persoane. Rus, la 23.12.1989 a emis ordinul diversionist de schimbare a cocardelor tricolore ale elicopterelor aparţinând Regimentului 61 Boteni, fapt ce ar fi dus la deschiderea focului fratricid, implicit la rănirea unor persoane. Conform rechizitoriului, Rus a emis şi alte ordine militare, conduite care în afara rezultatelor concrete enunţate ar fi contribuit la agravarea psihozei teroriste.

Referitor la trimiterea lui Iosif Rus în jduecată, Marian Moroşanu susţine că nu este suficientă decizia procurorilor în acst caz.

Moroşanu arată: "Dacă l-au inculpat pe Rus pentru masacrul de la Otopeni, trebuiau să îi trimită în judecată şi pe ofiţerii din Ministerul Apărării Naţionale care au dat ordin să se tragă asupra stadionului Ghencea, în urma focului fratricid de arme pierzându-şi viaţa Florică Murariu unul dintre cei mai buni rugbişti ai României, căpitan al echipei naţionale de rugby şi al echipei Steaua Bucureşti. Faptul că a fost arătat ca vinovat doar un simplu soldat (n.r. - care nu a fost tras la răspundere penală nici până astăzi) este irelevant, pentru că psihoza cu teroriştii a fost creată inclusiv de ofiţerii MApN".

Menţionăm că în acelaşi dosar s-a dispus clasarea cauzei, din cauza autorităţii de lucru judecat, în cazul lui Nicolae Ceauşescu, Iulian Vlad şi Tudor Postelnicu. Clasarea cauzei a fost dispusă şi pentru Vasile Milea, Nicolae Militaru, Victor Atanasie Stănculescu, Emil Cico Dumitrescu, Eftimescu Nicolae, Ion Hortopan şi Silviu Brucan, ca urmare a decesului acestora.

În privinţa lui Petre Roman, Teodor Brateş, Mircea Mocanu, Ştefan Dinu, Ioan Toma şi Viorel Igreţ, cauza a fost clasată deoarece nu există probe concludente în sarcina acestora cu privire la săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii.

În legătură cu acest dosar, procurorul general Augustin Lazăr a prezentat scuzele Ministerului Public pentru durata excesivă a anchetei penale, care a durat 30 de ani. Domnia sa a menţionat că soluţia exprimată în rechizitoriu este o dovadă de respect pentru memoria eroilor din decembrie 1989 şi o dovadă de responsabilitate pentru educaţia generaţiilor tinere.