Specialiştii iranieni în armament susţin că au nevoie de patru ani pentru a construi o bombă nucleară, a declarat, ieri, în cadrul unei conferinţe, Mostafa Zahrani, directorul general al Institutului de Ştiinţe Politice şi Internaţionale din Iran (IPIS), respingând astfel acuzaţiile CIA potrivit cărora Iran poate să construiască o bombă nucleară în două luni.
Domnia sa a precizat: "Nu avem o presiune internă să facem o bombe aşa cum sunt cei din Pakistan, de exemplu. Bombele nu aduc prestigiu Iranului, iar toată lumea ştie că noi suntem o ţară respectată în Orientul Mijlociu. Suntem înconjuraţi de mulţi inamici care au armament nuclear, iar, din datele mele, Israel şi Statele Unite ale Americii au peste 200 de astfel de bombe. Din punct de vedere strategic, noi suntem superiori când vine vorba de armele convenţionale. De ce să trecem la armamentul nuclear? Iran este o parte a soluţiei în conflictele în care sunt implicate Pakistan, Siria, Liban, chiar şi Palestina. Eu reprezint zeci de mii de oameni care au fost ţintele armelor chimice în ultimii opt ani de război, dar nu am ripostat niciodată cu aceeaşi monedă, pentru că noi avem o anumită doctrină religioasă".
Oficialul susţine că Iran are tehnologie nucleară pe care o va pune pune la dispoziţie celor care doresc, dar pe care nu o va folosi. Seyed Vahim Karimi, şeful diviziei europene a IPIS, susţine că fuga după înarmarea nucleară nu este o soluţie pentru rezolvarea conflictelor militare: "Uniunea Sovietică n-a fost salvată de la colaps chiar dacă a avut mii de focoase nucleare la dispoziţie şi nici New York-ul n-a scăpat de actele de terorism, în ciuda puterii militare pe care o deţine".
• Chegnizadeh: "Terorismul, prea multe întrebări şi prea puţine răspunsuri"
În acest moment, avem prea multe întrebări şi prea puţine răspunsuri la acest fenomen numit terorism şi suntem într-o eră de tranziţie politică, a declarat Gholamali Chegnizadeh, de la Universitatea Allameh Tabataba'i din Iran. Domnia sa a precizat că, în acest moment, nu există strategii de lungă durată pentru combaterea terorismului, iar statele din regiunea MENA (Orientul Mijlociu şi Africa de Nord) ar trebui să îşi împărtăşească cunoştinţele şi să se respecte reciproc pentru a putea înţelege şi soluţiona conflictele. "Oamenii din Orientul Mijlociu aleg să vină în Europa ca să discute între ei. În acest context de tranziţie politică, se încearcă rezolvarea pericolelor iminente şi imediate, dar nu există o strategie pe termen lung. Dacă ar avea loc o explozie chimică la New York sau Londra, de exemplu, numărul victimelor ar fi la fel de mare ca în cazul Primului Război Mondial. Problema cea mai mare din acest moment este lipsa actelor normative pentru pace în Orientul Mijlociu", a conchis oficialul iranian.