• Totuşi, Iranul nu va putea să-şi atingă obiectivul de a produce cinci milioane barili de ţiţei pe zi în anul 2010
Iranul va oferi investitorilor străini 24 blocuri energetice exploratorii, însă chiar şi aşa nu va putea să-şi atingă obiectivul de a produce cinci milioane barili de ţiţei pe zi în anul 2010, a declarat ieri un înalt oficial din industria petrolieră iraniană. Gholamhossein Nozari, directorul general al companiei National Iranian Oil Company (NIOC), a declarat că Iranul va organiza o licitaţie pentru 24 blocuri exploratorii. Nozari a apreciat însă că obiectivul fixat în actualul plan de dezvoltare cincinal, martie 2005-martie 2010, referitor la creşterea producţiei petroliere a Iranului până la cinci milioane barili pe zi, nu va putea fi atins: "Pentru îndeplinirea acestui obiectiv va fi nevoie de mai multe investiţii, de creşterea eficienţei instalaţiilor extractive, şi având în vedere că am pierdut deja un an şi jumătate din actualul plan cincinal, este greu de crezut că acest obiectiv va fi atins".
Potrivit lui Nozari, este mult mai plauzibil că la sfârşitul lunii martie 2010 Iranul să ajungă la o producţie petrolieră de 4,5 milioane barili de ţiţei pe zi.
În prezent, capacitatea de producţie petrolieră a Iranului evoluează în jurul valorii de 3,85 milioane barili pe zi, sub cota oficială de 4,11 milioane barili pe zi care i-a fost alocată de Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC).
Analiştii sunt de părere că regimul de la Teheran are dificultăţi în atragerea investitorilor străini, în special a firmelor străine care dis-pun de expertiza tehnică vitală într-un sector cum este explorarea petrolieră. Cu o zi în urmă, ministrul iranian al Petrolului, Kazem Vaziri-Hamaneh, a declarat că Iranul va modifica contractele sale standard de dezvoltare a proiectelor energetice, cunoscute sub denumirea buy back, pentru a le creşte atractivitatea în ochii investitorilor străini. Potrivit unui contract standard de tip buy back, cel care investeşte în dezvoltarea unui zăcământ energetic este recompensat cu o parte din producţia zăcământului, însă doar pentru o scurtă perioadă de timp, după care statul răscumpără zăcământul respectiv. Firmele străine se plâng deseori că perioada de compensare este mult prea scurtă.