Istorica întîlnire dintre Pu Xi şi Tin Ping

Iar s-a cutremurat pămîntul! N-aţi simţit? Nu, lăsaţi zgîlţîiala din Oltenia. Aia a fost aşa...ca un fel de buletin medical oficial zilnic din care aflăm că operaţia a reuşit, tîrîş-grăpiş dar pe deplin, în schimb bolnavul nu se simte nici el prea bine. E la morgă de alaltăieri. Despre epocala întîlnire dintre marii conducători de popoare Me şi MiniMe este vorba. Unde a avut loc? La Moscova, desigur. Şi, de ce s-au întîlnit cei doi? Răspunsul cel mai cuprinzător este pe cît simplu, pe atît de precis: ca să se vadă! În oglindă, unul pe altul. Să cază în extaz cu privire la cît de frumoşi, dăştepţi şi mai ales mari lideri de popoare sunt ei. Nu fiecare în parte, ci luaţi la un loc. Împreună. Pe viaţă şi pe moarte. Iubirea-i dramă mare, mai ales cînd este vorba despre cele două mari case rivale, Stalindom şi Maojiă, din această Veronă a satului global care este lumea de azi. Vezi, tot Caragiale, sireacul: "Dacă nu mai este nimic între noi, spune-mi dumneata cum să mai trăiesc! Dacă mă laşi, dacă nu mai mă vrei, tot mort sunt eu; mai bine, lasă-mă; adio. Chiriac! Vrei să strig? eşti nebun?...Nu mai ştiu de nimic, nu mai ştiu cine sunt! Am vrut să mă omor adineauri în curte, dar ţi-am văzut trecînd umbra peste perdeaua de la fereastră ş-am vrut să te mai văz odată. Încai să mor lîngă tine, cum am trăit".

Ei, cînd vă spun eu că-i patimă mare la mijloc, degeaba ziceţi că hîr, că mîr. Unde e, e şi nu mai e nimic de făcut! Urmează scena împăcării şi a adulterului "în formă continuată", abia sugerat de textul lui Caragiale, dar imposibil de trecut cu vederea de către spectatorul cunoscător într-ale vieţii...de alcov şi diplomatice. Păcat că nici Putin, nici Xi nu sunt în stare, ca Brejnev, de sărutul acela frăţesc, internaţionalist, pătimaş, direct pe gură, pe care i-l aplica cu fervoare lui Honecker, de cîte ori se vedeau oficial. Ar fi fost cu adevărat o remarcabilă pagină de istorie...reîntoarsă la matcă!

Acum, serios vorbind: chiar nu vreau să spun că cei doi nu aveau motive să se întîlnească. Unul ar fi schimbul de experienţă între inegalabilii conducători de partid şi de stat, apostolii neo-democraţiei post-democratice, cea cu knutul într-o mînă şi ciomagul în cealaltă. Privind cu atenţie materialele aduse de Xi care documentează detaliat modul în care amata partidului a luat cu asalt locuinţele cetăţenilor-sclavi ai statului, cum le-a sudat uşile de la blocuri şi le-a înconjurat cu cordoane de puşti-mitraliere cvartalele de locuinţe, cum i-a tîrît ca pe vite în ţarcuri dinainte şi cu grijă amenajate, ca metode acreditate ştiinţifice pentru eradicarea covidului, ultima brumă de reticenţă a lui Putin cu privire la ceea ce are de făcut dacă sclavii ruşi s-ar ridica cumva, ici şi colo, împotriva lui şi a războiului sfînt pe care îl poartă pentru binele popoarelor şi al cauzei păcii în lume, pentru eradicarea difinitivă a fascismului şi nazismului din Ucraina şi din NATO, trebuie să se fi topit ca un fulg de nea sub mîngîierea primei raze de soare a primăverii. Reciproc, Xi trebuie să fi privit cu interes planurile, mă rog, aşa eşuate cum sunt ele, ce...din greşeli nu se poate învăţa, planurile zic după care Putin şi-a condus marea sa expediţie de pedepsire, ocupare şi anexare, din Ucraina. La orizontul domniei sale, Xi are şi el în perspectivă o anexare. Are deci nevoie să înveţe şi, de unde să înveţi, dacă nu de la maeştri. Celălalt motiv ar fi, desigur, niscai afaceri. Unele mai la vedere, altele mai cu perdea. Economia cu perdea este o specialitate cu care cei doi sunt bine familiarizaţi, date fiind antecedentele URSS/Rusiei, respectiv ale Chinei în jocul pe sub mînă şi zaruri contrafăcute. Pe faţă, magistralele prin care petrolul şi gazele naturale vor lua din Rusia drumul Chinei. Ceva schimburi de tehnologie. O parte luată de la alţii, care cum a putut, de pe la cine a putut, altă parte inventată de fiecare la el acasă. Cu tot cu aplicaţiile din domeniul militar şi al construcţiei de armament, desigur. Ceva comerţ cu bunuri de consum şi, cine ştie, de ce nu, dezvoltarea fără precedent a turismului de masă, mai ales din China către Rusia, cu rămînerea turiştilor la locul de cazare, măcar o generaţie, două. Schimburile pe sub mînă, alt capitol, cel puţin tot atît, dacă nu chiar mai important şi mai fructuos. Ceva cooperare pe operaţiile de destabilizare a comunicaţiilor satelitare americane şi mai ales NATO, ceva cooperare adîncită pentru penetrarea şi controlul, fie şi temporar, asupra spaţiului cibernetic american şi al NATO, o mai strînsă cooperare pentru formarea şi deformarea curentelor de opinie politică în SUA, pentru selecţia, recrutarea, promovarea şi influenţarea decisivă a liderilor americani capabili să înţeleagă şi să agreeze, fără mari deficultăţi, obiectivele şi nevoile vitale ale Rusiei şi Chinei în noul spaţiu geo-politic al lumii reglobalizate, după alte modele, anume cele care poartă titluri scrise cu litere mari în rusă şi chineză.

Eu cam asta...am avut să vă spun, vorba lui Gîrneaţă...petrecerea continuă!

P.S. Pentru cei care nu ştiu cine este Gîrneaţă, rog vizionaţi clipul care se găseşte pe Youtube, cu Toma Caragiu în rolul titular!