Jocul surselor

Un articol din cotidianul german Handelsblatt, preluat de mass-media românească, a produs senzaţie: România ar putea fi în poziţia de a nu vota nici un tratat de aderare pe 25 aprilie pentru simplul motiv că acesta va fi respins pe 13 aprilie în Parlamentul european datorită "corupţiei generalizate". Modul în care această ştire a creat un şir de evenimente virtuale la sfîrşitul săptămînii trecute este instructiv pentru func-ţionarea pre-sei româneşti. Preluat din presa occidentală, deci credibil şi informat, inserat în presa scrisă şi apoi reluat de televiziuni articolul transformă o ştire bazată pe informaţii indirecte într-o realitate apocaliptică. În teorie, jurnaliştii îşi fondează in-formaţiile pe surse sigure, dar în cazul analizat articolul resursă de la care s-a (de)format ştirea prezintă o mare vulnerabilitate. El inserea-ză o serie de informaţii fără însă ca ziarul sau jurnalistul să îşi asume res-ponsabilitatea. For-mula e simplă: deşi informaţia sau informaţiile (căci nu este evident dacă e vorba de o ştire sau mai multe) din cotidianul german nu sunt datate le conduc la concluzia că vizita comisarului european pentru extindere care a început duminică este "poate" răspunsul Comisiei europene şi al preşedintelui acesteia Jose Manuel Durrao Barroso la cererea şefului gru-pului creştin social german Markus Ferber privind amînarea integrării Ro-mâ-niei în UE. Pornind de la articolul resursă, canalele de televiziune, trans-ferînd orice răspundere presei scrise, amplifică subiectul trans-formîndul în ştirea zilei. G(e)oana după spectacular a pus între paranteze controlul surselor şi obiectivitatea informaţiei chiar dacă doar cu cîteva zile în urmă, pe 23 februarie, Comisia europeană anunţa că a dat avizul tehnic pentru aderarea în 2007 a României şi Bulgariei dacă în cei doi ani rămaşi se vor realiza progresele şi reformele convenite.

În privinţa aderării, România este într-adevăr într-o situaţie delicată, iar reforma din justiţie este elementul cheie al succesului aderării la 1 ianuarie 2007. Dar în timp ce articolul privind amînarea integrării sugera inteţia Comisiei Europene de a bloca aderarea ţării noastre pînă în 2009, reprezentatul aces-teia la Bucureşti, Jonathan Scheele, încuraja public reforma justiţiei oferind Monicăi Macovei un sprijin discret, dar important, în riscanta misiune de depolitizare a celei de-a treia puteri. Vizita comisarului pentru extindere Olli Rehn era programată de cîteva săptămîni şi nu este consecinţa unor presiuni a grupului popular din Parlamentul Europei. Avînd ca obiectiv trecerea în revistă a mă-surilor luate de Guvern pentru a îndeplinii cerinţele de aderare la UE, vizita repezintă un moment important în evaluarea celor 11 condiţii ce pot duce la aplicarea clauzei de salvgardare. Acceptarea acestora în condiţiile electorale din decembrie 2004 a trans-format România într-un caz aparte. Spre deosebire de celelalte state pentru care clauzele de salvgardare se puteau aplica doar pe baza unanimităţii voturilor pentru Ro-mâ-nia acestea se pot aplica cu majoritate calificată de 72,27% din voturi reprezntînd 62% din populaţia UE. Deşi anunţarea în-che-ierii tehnice a negocierilor a fost făcută de Comisia europea-nă pe 14 decembrie, încă de pe 9 decembrie informaţia a fost pre-zentată mai întîi de Mircea Geoa-nă la Bruxelles, iar apoi reluată în aceeaşi seară de Adrian Năstase în cadrul confruntării televizate cu Traian Băsescu. În strategia de campanie a candidatului PSD la alegerile prezidenţiale, aceasta trebuia să determine desprinderea de contracandidatul său. Propunerea clauzelor de salvgardare viza, mai ales în condiţiile în care la acel moment PSD părea să preia guvernarea, impunera unor măsuri care să preîntîmpine problemele serioase ce puteau apărea înaintea aderării sau în primii trei ani după aderare, mai ales în domeniile jus-tiţie şi afaceri interne şi concurenţă. În acel context, iar datele nu s-au schimbat automat datorită alternanţei la guvernare, UE considera că monitorizînd gradul de realizare a angajamen-telor României va determina intensificarea acţiunilor vi-zînd combaterea corupţiei. În fond, numitorul comun al celor 11 condiţii a căror neîndeplinire conduce la aplicarea clauzelor de salvgardare sunt direct legate de corupţie. Fără un stat de drept reabilitat prin reforma justiţiei economia concuren-ţială nu se poate consolida, iar reforma jus-tiţiei şi a aparatului minis-trului de interne, precum şi controlul frontierelor depind de voinţa de a lupta împotriva corupţiei din cele două domenii.

Prezentarea informaţiilor nu este, şi nici nu trebuie să fie, neutră. Orientarea valorică se poate manifesta. Dar tratamentul unei ştiri nu poate transforma contextul în contrariul său. De la redactare la modul de punere în pagină o ştire relevă politica editorială. Propunînd un decupaj, mai mult sau mai puţin precis al realităţii, jurnaliştii se joacă cu sursele. Dar ca orice libertate, şi libertatea de informare este direct proporţională cu responsabilitatea asumată.