Jocurile pisicii... Ediţia de primăvară

Prolog la faţă de cortină, cu surpriză totală. Nu este anunţat subiectul piesei şi nici nu se spun versuri meşteşugite pentru buna dispoziţie a spectatorilor. Începem cu... mînia! Nu a zeilor, ci a Primului ministru! Nu înghiţită cu noduri şi nici disimulată după perdele groase de catifea, ori de fum, ci arătată în prim-plan, la oră de maximă audienţă, aşa... să vadă toată lumea şi să înţeleagă fiecare!

A doua zi, presa a fost scăldată de strigăte de juisare: le-a arătat pisica! Premierul, adică, le-a arătat-o lor, "liderilor" coaliţiei de guvernare: "Luaţi aminte la ce vă spun, căci am să vă fiu baci pîn la adînci bătrîneţe, dacă nu vă potoliţi, eu plec, că am unde, iar voi rămîneţi... şi anume... în pom, iar pînă la alegeri se alege praful... de voi, care va să zică!

Alţii, ceva mai puţini şi cu vocea mai mititică, dimpotrivă, susţin că baronii, margrafii, conţii, mareşalii, seneşalii şi vice-regii coaliţiei i-au arătat pisica lui, amărîtului de Prim ministru care, fără ei, e doar un neica nimeni: ori faci ca noi, ori pleci! Ce să facă? Să arunce în continuare cu bani din vistieria bugetului, golită şi întreţinută doar pe împrumuturi, în primăriile şi consiliile judeţene unde PDL-ul şi-a şubrezit fiefurile electorale de atîta guvernare plină de succese, "succesuri", realizări şi "iepocale" împliniri.

A treia categorie susţine că nu PDL-ul, ci însuşi Preşedintele (ce este la urma urmei PDL-ul fără Preşedinte!?!) i-a arătat pisica Primului ministru: vezi cum faci cu legile alea despre care am glăsuit şi cum le promovezi mai repede, că dulăii mei stau să rupă lanţul şi doar la un semn, te fac ferfeniţă!

Reciproca a fost auzită şi ea, printre specialişti. Nu Pre-şedintele i-a arătat pisica Premierului, ci viceversa! Adică, "ţine-ţi dulăii din scurt, dacă vrei să ţin şandramaua pe linia de plutire, pînă la alegeri, că altfel, dacă Doamne fereşte vine un ger şi... se duce dracului rapiţa! Iar, fără rapiţă... suspendarea-i gata... tocmai pe sfîrşit de mandat prezidenţial! Şi-atunci să vezi, ce n-ai văzut, nici cu gîndul, n-ai gîndit!"

În sfîrşit, ca să fie tacîmul complet, s-au auzit voci, mai blînde, care susţin că toată tevatura cu pisica este de la Cotroceni, dar nu Premierului îi era înfăţişată simbolic felina cu pricina, ci pedeleilor cu veleităţi politice, care cred că măcar acum în ceasul al 12-lea pot face şi ei după cum îi taie capul şi anume, peste capul Preşedintelui, din a cărui vorbă n-au voie să iasă, din principiu şi din totdeauna, că doar el i-a făcut oameni pe ei şi nu viceversa; cît despre cheile de la DNA, ele stau toate în rastel la aceeaşi adresă la care se duce şi Preşedintele la serviciul său de la Cotroceni!

Acum, ziceţi şi domniile voastre: ce să mai înţeleagă bietul alegător-spectator, cel pe spinarea căruia joacă tontoroiul politicianul (acest obez subiect colectiv!) care se presupune că-l reprezintă? Am să zic şi eu, odată cu Farfuridi: Iată ce cred eu, iată care este opiniunea mea! Din două, una: ori Preşedintele le-a arătat lor pisica... da nu ca să-i sperie, ci ca să bage groaza cea mare în ei, ori ei i-au arătat lui pisica, dar atunci au făcut-o mai cu perdea, fără să-i spună formal lucrul în faţă, ca să nu-l ruşineze... doar ştiu ei cum e el, ca Veta... ruşinoasă, mie-mi spui!

Dacă explicaţia aceasta nu vi se pare suficient de convingătoare, atunci mai am una. Eu cred că lumea politicienilor a luat-o razna şi mai cred că nu mai sunt multe obstacole capabile să o oprească din lunga sa colindă, în lung şi-n lat, prin păpuşoiul tarlalelor preelectorale. Oricum, nici în zilele sale de "glorie" actuala guvernare nu a dat prea mult semne de coerenţă şi agregare politică. Dincolo de interesele sfîntului ciolan, în care s-au unit în cuget şi-o simţire, în rest, fiecare a făcut ce l-a tăiat capul, pînă în ziua în care s-a trezit că i-a luat cineva capul, adică Cel de sus, din deal! Dacă nu i l-a luat, înseamnă că merge tot aşa ca la-nceput, fiecare pe cărarea lui. Instinctele şi comportamentele de turmă iepurească sunt, oricum, puternic accentuate în preajma alegerilor, iar aceste alegeri par mai grele de consecinţe decît altele, mai ales pentru cei care le vor pierde! De aici şi pulsiunea dominantă: fiecare-ncotro! Bine, o să spună cineva indignat, dar interesele noastre, ale cetăţenilor, stabilitatea financiară, criza, problemele cu care ne zbatem tot mai greu şi mai fără de speranţă, viaţa noastră, dată pe mîinile politicienilor, pentru că pe ei i-am pus să decidă şi să facă legi pentru noi toţi, să administreze justiţia, să pună fundamentele economice ale unui minim de bunăstare şi pentru noi, nu doar pentru ei? Cu noi, cum rămîne? Nu este posibil să nu se gîndească şi la asta, măcar acum, cînd vin alegerile!

Ba este! Şi nu o spun eu, aşa... doar de la mine. Profilul psihologic al politicianului de succes este mai aproape de cel al unui psihopat, decît de unul al omului normal. Dacă nu vă vine a crede, citiţi ce spune Pascal de Sutter în atît de sugestiv intitulata sa carte: "Aceşti nebuni care ne guvernează". E adevărat, omul nu susţine că ar fi călcat vreodată şi pe meleagurile noastre mioritice! E posibil, deci, ca la noi să fie cu totul şi cu totul... altfel!