Ca o procesiune în răspăr cu vremurile, la un loc de întemeiere în care nu îţi este îngăduit să revii decît după un calendar impus, abia păstrînd ici şi colo urmele unei sacralităţi de mult scorojită, întoarcerea la Eminescu este, în societatea Româ-niei de astăzi, un gest megieş cu ridicolul, necum o conexiune cu sublimul. Pentru unii inutil, fără miză sau consecinţă, pentru alţii chiar degradant, lipsit în orice caz de vreo noimă capabilă să treacă peste pragul obligaţiilor de "calendar cultural". Rezultatul acesta este opera a trei "generaţii". Prima, livrată pe tancuri de Moscova, odată cu regimul politic şi cu noile elite culturale, după război. A trimis în exil nu doar o parte însemnată din istoria României, ci şi cea mai mare parte a creaţiei emines-ciene, devenită brusc inaccesibilă, dacă nu cu totul interzisă. A doua generaţie de "mentori", profesori, manuale şi "didactici" a fost zămislită în abisurile totalitar-localiste ale unui comunism de cazarmă, ridicol decorat cu franjurile unui fals excepţionalism istoric care a "secretat" un pseudo-eminescianism rataşat fără fisură nucleului dur al idelogiei cultului ceauşist. În sfîrşit, a treia generaţie, cea a paznicilor "post-modernişti" ai culturii româneşti, îmbătaţi de auto-admiraţie şi hipersensibili la orice obstacol în calea confirmării unicităţii lor în deşertul de repere culturale numit România, pe care, mai întîi, l-au proclamat, iar mai apoi s-au apucat să-l amenajeze, cu trudă şi dedicaţie. Fructul? O altă generaţie de "mentori", profesori, manuale şi didactici, în care Eminscu este în sfîrşit pus la punct, adică la colţ, "acolo unde îi este locul". Un poetaş de secol XIX, cu o creaţie mai degrabă eterogenă, în bună măsură inconsistentă valoric, din care Maiorescu abia a putut pune cap la cap un "volumaş" de poezie, pe baza căruia l-a declarat, tot el, cu de la sine putere, "poet naţional". Cui îi mai trebuie, azi, aşa ceva? La ce să-şi mai piardă timpul bietul elev, student ori doctorand citindu-i ridicolele rime împerecheate din siropoase "poezele de iubire"? Ce să mai facă, astăzi, cineva cu paseismul "Scrisorilor", cu excesele pseudo-epopeice ale Luceafărului, ori cu filozofările cvasi-gratuite din Glossă? Pierdere de vreme! Cît despre manuscrise, în cel mai bun caz, doar o chestie de istoriografie, o voce dintr-o altă lume, cu care nu mai avem nici ce, nici de ce să comunicăm!!!
Ne dăm sau nu ne dăm seama, pentru societatea României de astăzi, Eminscu este un bun cultural înalt periclitat, a cărui "recuperare" şi repunere în valoare sunt mai dificile decît oricînd în scurta, dar atît de intensa noastră istorie, dominată mai degrabă de opera distrugerii şi auto-distrugerii valorilor întemeietor-identitare, decît de cea a zămislirii lor. Poate de aceea şi suntem mai familiari, mai în largul nostru în prezenţa distrugerii. Nu întîmplător, geniului, creator şi întemeietor al culturii româneşti şi universale, care este Blaga, i-au pus piedică în drumul spre recunoaşterea premiului Nobel, culturnicii autohtoni, paznicii "purităţii" noastre ideologic-culturale. Iar, dacă îşi închipuie cineva că Herta Muller ar fi primit vreodată Premiul Nobel pentru literatură, la recomandarea şi susţinerea noilor "patroni" ai reperelor şi busolelor culturii româneşti, din era "post-modernis-mului", atunci, nu doar că îşi face iluzii deşarte, se înşeală pur şi simplu... amarnic.
În afara unor excepţionale expediţii individuale, de azi, de mîine sau din oricare viitor, pe care unii le vor face, din motive strict personale, nu cred că vom mai găsi vreodată, la nivel de trăire colectivă, drumul către sufletul operei eminesciene. Către acea inimă care bate şi va bate veşnic, oricum şi oricînd ne-am mai strădui de acum înainte să o distrugem sau să o îngropăm sub molozul pe care suntem capabili să îl generăm. Dacă mai există, însă, o umbră de demnitate colectivă, de reper pentru o identitate culturală care ne aşează în familia cea mare a Europei, atunci ceva încă mai putem face pentru noi şi Eminescu. Nu un soclu mai înalt pe care să-i aşezăm statuile şi nici alte veşminte ideologice în care să i le drapăm, de circumstanţă. Să recunoaştem şi să scriem în cărţile de şcoală, de acum pînă în veacul vecilor, un adevăr din care ar trebui să ne tragem mereu seva întemeierii: dacă există un spaţiu de existenţă socială numit România modernităţii, atunci una dintre premisele sale constitutive, sine qua non, a fost creaţia şi expresia culturală numită Eminescu.
1. Dottore Eminescu
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2020, 06:02)
merita o caricatură sau o dezvelire de statuie azi?
Generația nouă de români din Spania, Italia,... habar nu au de el?
" Guvernul e pe ducă" și noi să vorbim de Eminescu în zi de salar?
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2020, 08:23)
Vorbiti de clanul X-ulescu. Ridicati-i lui o statuie
1.2. revelatie si intuitie (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2020, 10:00)
Este evident că marile concepte ale fizicii "noi" (Timp, Spaţiu, Univers) "pluteau în aer" încă înainte de Einstein, iar meritul lui Eminescu este acela că le-a intuit si asimilat aşa de repede şi aşa de profund încît le-a transformat, "în timp real", în poezie ( "citea cu o repeziciune uimitoare, nu vorbă cu vorbă, ci cuprinzînd cu
privirea fraze întregi"). Aceasta...
2. Petre Osiceanu
(mesaj trimis de Mircea Eliade în data de 15.01.2020, 09:50)
Eminescu şi concepte fundamentale ale fizicii moderne: Timp, Spaţiu, Univers.Revenirea aceasta la Eminescu nu este apologetică, nici elegiacă.
Mircea Eliade
Referinţe bibiografice, apelînd la argumente ştiinţifice ale unor savanţi ca Einstein, Feynman, Bethe şi Hawking precum şi la cunoştinţe de astrofizică din zilele noastre. Este uimitor cât de mult pot fi aprofundate aceste concepte (atît de...
2.1. manuscrisele Poetului (ex. 2270) (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2020, 09:55)
Poetul a fost contemporan cu alţi mari fizicieni ai sec. XIX, care au dezvoltat electricitatea şi electrodinamica: Faraday, Maxwell si Hertz. Mihai Eminescu în timpul studiilor (complet liber şi lipsit de servituţile unui învăţămînt instituţionalizat) a luat contact cu aceste rezultate uimitoare ale fizicii cu spiritul său pătrunzător şi entuziast. Acest lucru s-a întîmplat nu numai prin...
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2020, 09:56)
Eminescu a putut el insusi sa transceanda de-a lungul timpului prin opera . In toate cele trei perioade amintite, de o structura sociala si politica diferite, cu accente care negau dreptul la viata in prima perioada, de un grotesc al cultului personalitatii si al lipsurilor in a doua, cu o eterna tranzitie intr-a treia, nu a incetat sa dea valoare de adevar afirmatiei lui Vianu "fara Eminescu am fi mai altfel, mai saraci"!
3.1. arta si stiinta (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2020, 10:04)
O metaforă inspirată ajută imaginaţia şi chiar o provoacă. Ea reuşeşte acolo unde limbajul obişnuit , “corect” eşuează la Eminescu reprezintă decantarea supremă a cunoaşterii scurtcircuitînd demonstraţii laborioase, care apar însă în Manuscrise dovedind seriozitatea, rigoarea şi acurateţea Poetului. -Autorul nu-şi poate reprima întrebarea: cum a fost posibil?...
3.2. metoda integratoare (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2020, 10:06)
Eminescu "integrează" concepte fundamentale ale stiinţelor naturii, filosofiei
şi religiilor. Cine se încumetă să le desluşească?
"Asta-i o teorie care-i greu de înţeles" răspunde Eminescu lui Pogor la Junimea cînd a fost întrebat dacă Sărmanul Dionis visează sau e treaz. Foarte probabil ca această replică ne-ar adresa-o si nouă, peste timp, punîndu-ne în...
4. să scriem în cărţile de
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2020, 10:11)
Să recunoaştem şi să scriem în cărţile de şcoală, de acum pînă în veacul vecilor, un adevăr din care ar trebui să ne tragem mereu seva întemeierii: dacă există un spaţiu de existenţă socială numit România modernităţii, atunci una dintre premisele sale constitutive, sine qua non, a fost creaţia şi expresia culturală numită Eminescu.
4.1. sa nu il uitam! (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2020, 10:15)
A te imbarca pentru o calatorie impreuna cu un grup de oameni inseamna sa pornesti spre o descoperire emotionala. Prin cooperare, poti avea mult succes. Poti gasi ca e si un moment cind aspectele disparate ale persoanei tale se reunesc pentru a explora o situatie emotionala.
5. La Eminescu (steaua)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2020, 11:20)
Din sînul vecinicului ieri
Trăieşte azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n ceri
S-aprinde iarăşi soare
[Luceafărul - 1883]
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atît de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
14
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:...
5.1. "cuvîntul- cheie" acum (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2020, 11:22)
Observăm cum "cuvîntul- cheie" acum este folosit de Eminescu exact cu acelaşi înţeles ca şi contemporanul nostru R. Feynman, care ne învaţă să desluşim nesimultaneitatea
evenimentel or în noua geometrie spaţiu - timp.
Da, aşa este - doar "ieri" este "vecinic" pentru că "lumina vine din trecutul nostru".
Aceste trei strofe ale poemului sunt prin ele însele o capodoperă, dar Eminescu...
6. pionier al electro-dinamicii cuantice
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2020, 22:13)
Mihai Eminescu e pionier al electro-dinamicii cuantice şi nu numai pentru că:
– Face legătura cu Zaraostru-Zaratustra din religia iraniană, zeităi ce-şi au originea la Dunărea Mijlocie, promovată de Magii Khotani – preoţi Zamolsieni.
– A folosit primul cuvântul Quantă - particulă de lumină, aspaţială şi atemporală.
– Demonstrează prin studiu că întregul Univers e o...
6.1. o ecuaţiune (răspuns la opinia nr. 6)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2020, 22:23)
Mihai Eminescu scrie că fenomenele lumii pot fi cuprinse într-o ecuaţiune pe care a consemnat-o în opera sa:
• Orice moment din viaţa Universului e ecuaţiunea momentului următor.
• Orice moment prezent e ecuaţiunea momentului trecut (Manuscris 2267).
• Sfinxul e o întrebare, iar piramida un răspuns. Piramida e un pătrat care se repetă în infinit.
• Amândouă sunt o ecuaţiune la care...
7. ?Ştiaţi că?
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2020, 22:27)
?Ştiaţi că, în poeziile lui Eminescu, se găsesc indicii ale teoriei relativităţii ? Că sunt sugestii ale unor concepte din mecanica cuantică? Că manuscrisele lui Eminescu conţin celebra formulă a lui Einstein E=mc2, cu zeci de ani înainte ca ea să fie descoperită ? Să fi descoperit Eminescu relativităţii, înaintea lui Einstein?
7.1. Cristian Presura (răspuns la opinia nr. 7)
(mesaj trimis de anonim în data de 16.01.2020, 00:15)
Mulţi cred că teoria lui Einstein se regăseşte în poezia eminesciană ‘La Steaua’.
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Frumos, adevărat şi simplu. Totuşi, îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar versurile de mai sus nu au legătură cu relativitatea lui Einstein, ci doar cu viteza finită a...
8. calatorie in timp
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2020, 22:35)
Intuiţia lui Eminescu, care merge până la concepte moderne de mecanică cuantică, se recunoaşte şi în poezia “O, stingă-se a vieții…” Iată câteva versuri:
De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult,
Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult.
Viitorul un trecut e, pe care-l văd întors…
Același șir de patimi s-a tors și s-a retors
Mesajul este cel de regret: de mii de ani oamenii nu se...
9. multivers
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2020, 22:37)
Ce ziceţi însă de un alt concept modern, ca cel al multiversurilor? Iată-l ascuns în poezia Venera şi Madona:
Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei.
Cum adică « Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi...
10. inainte de Big-Bang
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2020, 22:40)
Dacă fizica explică doar ceea ce a fost DUPĂ Big Bang, Eminescu căuta să îşi imagineze şi ce a fost înainte. Lucrul acesta este însă de neînchipuit pentru mintea umană, iar asta se vede din formele « apofatice » pe care le construieşte Eminescu. Apofatismul este o modalitate de abordare a transcendenței divine constând în a spune ceea ce nu este Dumnezeu și nu ceea ce este el. Formele «...
11. radiaţie de fond
(mesaj trimis de anonim în data de 15.01.2020, 22:46)
Din chaos, Doamne,-am apărut
Şi m-aş întoarce-n chaos…
Pentru că aveau sarcini electrice şi erau accelerate în mişcare, particulele emiteau multă radiaţie electromagnetică, adică lumină, exact aşa cum zice Eminescu. Această lumină a fost emisă şi absorbită încontinuu de particule, până în anul 300.000, atunci când s-au format atomii. Aceştia,...
12. omagiu geniului universal
(mesaj trimis de anonim în data de 16.01.2020, 22:47)
Cei mai buni poeti romani contemporani l-au omagiat pe Eminescu la Formenerg, la fel teatrul Nottara , printr-un recital de poezie, de la Ovidius la Eminescu.M-am simtit minunant aceste doua zile in compania spiritelor cu vibratii foarte inalte! Ca in paradis! Sunt sigura ca si spiritul lui Eminescu ne-a ajutata sa ne armonizam!
12.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 12)
(mesaj trimis de anonim în data de 20.01.2020, 20:00)
Ce norocoasa esti Salomeea!.