Licitaţii în vremuri de alegeri şi loto

Un tablou semnat de un pictor cu nume franţuzesc s-a vîndut la licitaţia "Alis" de acum mai bine de 10 zile cu 475 de milioane de lei, de vreo opt ori mai mult decît preţul de pornire. "Ulcele cu flori", semnat în dreapta jos de Jean Cheller, a fost propus cu 58,855 milioane şi a fost adjudecat cu fix 475. Am glumit desigur, numele nu este franţuzesc, e nemţesc. Iar numitul pictor Keller nu este vreun meşter franţuz, nici măcar în glumă nu am spus asta, ci un trăitor al plaiurilor bucureştene, un pictor de mare talent, deşi destul de puţin cunoscut. ïn cartea sa dedicată acestui gen de pictori români, Tudor Octavian demontează o legendă negativă care păta numele său, aceea că ar fi fost chiar judecat pentru că l-ar fi falsificat pe Petraşcu. Saltul înregistrat la licitaţia "Alis" de pictura, altfel cuminte, semnată de Cheller, este uriaş şi greu de explicat, deşi cam tot ce a fost semnat de acest pictor şi a apărut pe scena Operetei s-a dat în creştere mare. Şi a apărut în fiecare lună de toamnă şi două din primăvară.

La 17 octombrie, la "Alis" a fost propus, cu 100 de milioane, un superb "Peisaj urban", care s-a vîndut pînă la urmă cu 300 de milioane. Lucrarea din septembrie s-a numit "ïn faţa porţii" şi semăna teribil cu "Periferie", lucrarea din colecţia lui Tudor Octavian care ilustrează capitolul Keller din cartea acestuia despre pictorii uitaţi. Pictura vîndută este o "Periferie" cu o femeie în faţa clădirii din stînga şi fără butoiul din faţa celei din dreapta. Ea a fost propusă cu numai 24 de milioane, dar a fost adjudecată cu 140, adică de vreo 6 ori mai mult. Nu de 6, ci de aproape 3 ori a cres-cut preţul picturii atît de original intitulate "Natură statică cu fructe", semnată, desigur, Jean Cheller, şi care aduce cu cele mai scumpe flori, cele vîndute pe 21 noiembrie, cu aproape o jumătate de miliard de lei. Cea din 30 mai, cu diverse vase şi fructe, a fost propusă cu 60 de milioane şi s-a vîndut cu 170. Anul a început, tîrziu, în martie, cu un laviu pe care s-au cerut aproape 7 milioane şi s-au obţinut 14.

Evident, a fost un an excepţional pentru picturile lui Cheller, ceea ce nu se poate spune despre 2003. Atunci, pentru picturile sale în ulei pe carton s-au obţinut preţuri de 38 de milioane, sau numai 28, pentru o ulcică cu crizanteme. Ambele cote au fost atinse la aceeaşi licitaţie, cea din 13 iulie, iar preţurile de pornire ale acestora erau de 13-14 milioane de lei. La acea dată avusese deja loc vînzarea de excepţie a anului, un "Peisaj de iarnă" care urcase de la 12 la 90 de milioane de lei. Această reuşită pare a fi luată din viitor, din curentul an 2004, deşi preţurile de acum sînt mult mai mari, chiar cele de pornire, îmbunătăţite mereu, fiind de peste 100 de milioane. Altfel, observăm că deşi în 2002 un Cheller de iarnă pornise de la 12 şi se oprise la 30 de milioane, următoarea vînzare, de la începutul lui 2003, tot cu un subiect de iarnă, avea acelaşi preţ de pornire. Se obţin acum 90 de milioane, dar preţurile de pornire nu sar prea mult, ci doar cu 1-2 milioane de lei. Dar nici cele de adjudecare nu explodează, ajung la 28 şi cel mult 38 de milioane, deşi acesta al doilea are tot un subiect de iarnă.

La această licitaţie "Alis", Cheller l-a devansat pe Iser, pictor mult mai cunoscut şi mai bine cotat decît fiul austriacului Keller. Guaşa sa din Toledo reprezentînd trei spanioloaice a urcat de la 148 la 450 de milioane de lei. O altă scenă spaniolă, un peisaj de această dată, din complexul maur Alhambra, pictată de Constantin Isachie-Popescu, a urcat de la 13,8 la 50 milioane, dar pînă acolo avem de înregistrat alte preţuri şi tot pentru maeştri. "Ţărancă cu maramă" de Rudolf Schwei-tzer-Cumpăna a fost oferită cu 69 şi s-a vîndut cu 240 de milioa-ne de lei, iar o "Terasă", probabil de la Balcic, de Vasile Popescu a urcat şi ea de la 58,8 la 105 milioane de lei. Sub suta de milioane s-a dat "Idilă", o pictură de Ipolit Strîmbu care a mai trecut prin licitaţii, acum fiind vîndută cu preţul de pornire, 63 de milioane.

Dar între timp, duminica asta mai exact, s-a petrecut şi o licitaţie "Monavissa", apropierea sărbătorilor accelerînd frecvenţa întîlnirilor de la GalAteCa, totul urmînd să culmineze, pe 12 decembrie, cu şedinţe şi la "Monavissa" şi la "Alis". Deocamdată, la licitaţia din ziua de votare s-au votat cîteva oferte deosebite. O privire primăvăratică asupra golfului Balcic, surprinsă de Samuel Mutzner, a urcat de la două mii şi ceva de euro la 6.500, preţ de adjudecare. Coborîm pe la jumătate, la doar 3.000 de euro, pentru a da de următoarea vînzare din topul Monavissa de duminică. Cu acest preţ, care este şi de ofertă, a fost vîndută o pictură anonimă, bănuită a fi de şcoală italiană şi reprezentînd Sfînta familie, adică Pruncul Iisus, Fecioara Maria şi Sfîntul Iosif. O altă pictură anonimă, un restaurat portret de nobil, cu un blazon bogat pe fundalul din partea sa dreaptă, a fost adjudecată cu preţul de pornire, 2.500 de euro. După aceste trei locuri ale topului, preţurile scad sub mia de euro. Cu 900 de euro a fost vîndută prima dintre cele trei lucrări ale lui Nicolae Furduescu propuse în această duminică, "O seară la restaurant", ulei pe carton cu multe personaje şi o surprindere perfectă a atmosferei. Cu nimic mai prejos, ba chiar mai dinamic şi cu mai multe personaje, "La bal" de Nicolae Furduescu, deşi doar cu puţin mai scump decît oferta precedentă, a rămas nevîndut. Cu trei bucăţi, această licitaţie Monavissa a fost cea mai mare ofertă de lucrări ale acestui artist, repetată doar de prima vînzare din acest an. Atunci, la 1 februarie, a fost vîndută, cu 350 de euro, pictura "Găini", ulei pe pînză reprezentînd, aţi ghicit, două găini. De fapt, s-au dat şi celelalte două lucrări, cu 100 şi, respectiv, 80 de euro. Duminică, însă, tot cu 900 de euro a fost adjudecată o acuarelă de Ignat Bednarik, de dimensiuni mai mici decît ale lucrărilor care apăreau constant la licitaţiile de acum vreun an. "Pe gînduri", reprezentînd o tînără din prima parte a secolului trecut sprijinindu-şi frumosul cap plin de idei şi o pălărie amplă, şi-a triplat, astfel, preţul de pornire. Este prima vînzare dar şi prima reapariţie a unor lucrări de Bednarik în licitaţiile "Monavisa" după trio-ul ivit în martie. Dintre cele trei acuarele propuse atunci s-a vîndut doar una, "Nud culcat", cu 600 de euro, un preţ dublu celui de pornire.

La "Alis", Ignat Bednarik este un obişnuit al casei, lucrările sale apar constant şi s-au vîndut 64,28%, adică 9 din 14, că duminică a fost şi loto, nu numai alegeri. Pentru Bednarik situaţia este simplă, pentru că el a candidat numai la Camera Acuarelelor. Cel mai mare prag atins de acest candidat a fost de 36 de milioane, la "alegerile" din octombrie recent, ceea ce începuse să însemne bine peste o mie şi o sută de dolari.

Situaţia nu este numai simplă, dar şi clară, nimeni nu contestă rezultatele şi nici fraude nu par a se fi înfăptuit, deşi observatorii străini nu sînt deloc echidistanţi, ci băgaţi în afacere pînă la gît, pe post de cumpărători. Procedura de "vot" de la licitaţiile de artă a fost mereu ceea ce ne recomandă tot mai insistent, în ultimul timp, şeful cu cele mai multe ouă pe cap de fermă: ciocul mic. "Alegătorul" ridică doar cartonaşul, nu spune nimic, vorbeşte doar conducătorul licitaţiei. Şi, din fericire, se "votează" numai în Bucureşti, acolo unde a aprins Băsescu lumina. La doi paşi de Piaţa Universităţii adică, la Teatrul de operetă sau la GalAteCa. Pe 12 se votează în ambele aceste două locaţii şi în alte cîteva mii din întreaga ţară. Dar dacă nu se ia marele pot nici duminica asta, eu mă duc întîi la loto, că acolo există şansa reală de a cîştiga ceva. Şi dacă voi cîştiga, îmi cumpăr ce vreau din licitaţii şi nu mă mai interesează să mă fac preşedinte.