LISTAREA BCR - A FI SAU A NU FI Sebastian Vlădescu: Listarea este numai problema acţionarilor

Reporter: Are Statul vreo res­ponsabilitate faţă de listarea BCR? Cotarea băncii la bursă, prevăzută în contractul de vânzare, poate fi considerată o condiţie post-privatizare?

Sebastian Vlădescu: Din momentul în care statul român a vândut şi ultima acţiune la BCR, atunci nu a mai avut, din punct de vedere tehnic, niciun rol în luarea deciziilor în BCR, iar listarea este o problemă de rezolvat între acţionarii minoritari şi cel majoritar.

Dacă acţionarii minoritari au fost de acord cu amânarea listării nu există nici o raţiune pentru ca statul român să se ducă la ei şi să le spună că nu este de acord cu decizia lor.

Clauza privind listarea BCR a fost discutată, împreună cu SIF-urile, în perioada negocierilor pentru vânzarea băncii, şi a fost legată de protecţia intereselor acţionarilor minoritari. Dacă, la un moment dat, acţionarii minoritari şi cel majoritar au ajuns la o concluzie potrivit căreia, pentru protecţia interesului lor, este mai bine să nu se listeze, atunci este dreptul lor să nu se listeze. Statul nu are de ce să îi oblige să listeze BCR; în 2005, la semnarea contractului de privatizare, a fost un moment în care au vrut listarea, apoi s-au răzgândit.

Reporter: Acordul de amânare a listării din 2009 are valabilitate juridică, în condiţiile în care introduce o serie de condiţii pentru cotarea băncii, inexistente în contractul din 2005, şi nu este semnat şi de alţi minoritari, în afară de SIF-uri?

Sebastian Vlădescu: Dacă în 2009, un alt acţionar minoritar al BCR, în afară de SIF-uri, nu era de acord cu acest Acord, atunci îl contestau în momentul acela.

În perioada negocierii contractului de privatizare, SIF-urile au venit şi au spus că vor clauze care să le protejeze. Am negociat, oarecum, dincolo de mandatul meu, că nu era problema mea să negociez cu SIF-urile. Dar, plecând de la ideea că toată lumea trebuie să fie mulţumită - şi acţionarii minoritari, şi statul, şi acţionarul majoritar - am chemat şi SIF-urile la masa negocierilor.

Pe tema protecţiei, SIF-urile au venit cu nişte pretenţii, au fost de acord cu menţionarea în contract a posibilităţii listării şi au semnat un Acord atunci. Ulterior, în 2009, SIF-urile au semnat alt Acord cu Erste, spunând că nu le mai convine cotarea la bursă în momentul acela.

Reporter: Nu trebuia ca statul, prin AVAS, să aibă un cuvânt de spus faţă de amânarea listării?

Sebastian Vlădescu: Dar ce legătură au condiţiile post-privatizare care presupun îndeplinirea unor obligaţii asumate faţă de Guvern cu cele care ţin de acţionarii minoritari? Ce să facă statul? Să le impună AVAS ca, de mâine, să coteze BCR la Bursă? În baza a ce anume? Când părţile decid să nu se mai coteze...

Reporter: În Acordul din 2009 au fost introduse condiţii suplimentare de listare faţă de ce scria în contractul de privatizare a BCR.

Sebastian Vlădescu: Asta este treaba lor. În contractul de privatizare, scria doar despre listarea BCR. Dacă SIF-urile au semnat, ulterior, că listarea nu se poate face decât în anumite condiţii, atunci este problema lor. Cu atât mai mult, statul nu putea să meargă la fiecare SIF în parte şi să îi întrebe de ce au decis astfel.

Reporter: Din ce spuneţi reiese că introducerea clauzei privind listarea în contractul de privatizare a BCR a fost o concesie acordată SIF-urilor...

Sebastian Vlădescu: În mod cert a fost o concesie făcută SIF-urilor.

Reporter: Şi din cauza asta lipseşte, din contractul de privatizare, sancţiunea pentru nelistarea BCR?

Sebastian Vlădescu: N-a vrut nimeni sancţiuni.

Reporter: A zis cineva: haideţi să introducem o sancţiune pentru nerespectarea contractului?

Sebastian Vlădescu: Cine trebuia să zică?

Reporter: De exemplu, SIF-urile...

Sebastian Vlădescu: Nu au zis. Că dacă ar fi zis, ar fi fost introdusă o sancţiune pentru nelistare.

Dar cum să incluzi o sancţiune pentru nerespectarea unei clauze de listare pe care o legi de condiţii de piaţă? Se duce piaţa de râpă şi tu listezi societatea şi rişti să te nenoroceşti numai ca să nu primeşti o sancţiune...

Reporter: Din ce spuneţi, înţeleg că introducerea prevederii cu listarea BCR în contract a avut unele vulnerabilităţi, din start...

Sebastian Vlădescu: Din punct de vedere tehnic, dacă SIF-urile voiau listarea BCR în 2009, Erste trebuia să o facă. Punct. Erste era obligată să facă asta. În contractul de privatizare, au fost incluse şi prevederi privind acordarea de dividende. De exemplu, dacă SIF-urile anunţă, mâine, că renunţă la dividende, se duce statul peste ele şi le întreabă de ce au decis asta? Contractul de privatizare a BCR are condiţii pentru protecţia acţionarilor minoritari. Aceştia au renunţat din cauza evoluţiei pieţei, la acele condiţii.

Reporter: Există voci care susţin că listarea BCR face parte din condiţiile post-privatizare şi că, prin nelistarea BCR, se creează un precedent ca, în cazul unor privatizări viitoare, cumpărătorii să nu respecte clauzele de privatizare...

Sebastian Vlădescu: Aceste persoane confundă obligaţiile post-privatizare asumate faţă de Guvern cu protecţia acţionarilor minoritari. În acest caz nu s-a întâmplat nimic care să aibă legătură cu condiţiile post-privatizare asumate faţă de Guvern, ci vorbim despre un Acord între acţionarii minoritari şi cel majoritar, care nu a fost impus de nimeni.

Reporter: Ce părere aveţi despre faptul că, în Acord, a fost introdusă o prevedere care dă Erste drept de preempţiune asupra pachetelor deţinute de SIF-uri?

Sebastian Vlădescu: În contractul de privatizare, Erste nu avea drept de preempţiune. Dacă acest lucru a fost introdus în Acordul din 2009, atunci să le fie de bine!

Dacă SIF-urile mă întrebau în 2009 dacă să semneze Acordul de amânare a listării în forma respectivă, eu le spuneam să semneze pentru listare atunci când piaţa va fi favorabilă, dar le spuneam să facă ce vor în ceea ce priveşte acordarea către Erste a dreptului de preempţiune.

Este foarte greu să spui dacă este corect sau nu să dai drept de preempţiune. În principiu, dreptul de preempţiune ajută vînzătorul. Pentru că te duci şi spui că vrei să vinzi la un anumit preţ pe care, dacă nu-l primeşti, atunci eşti eliberat de dreptul de preempţiune şi poţi să vinzi pe piaţă când vrei tu. Aceasta nu este o poziţie prin care SIF-urile să aibă de pierdut, ci mai curând prin care au de câştigat dacă vor decide să vândă.

Reporter: Unii au reproşat SIF-urilor că, în relaţia cu BCR, şi-au văzut propriul interes şi că nu au fost preocupate şi de interesul pieţei de capital, în ansamblu... Listarea celei mai mari bănci autohtone la Bursă ar fi putut însemna ceva pentru piaţa de capital...

Sebastian Vlădescu: De unde să ştiu eu dacă SIF-urile vor să aibă o piaţă de capital mai dezvoltată sau mai puţin dezvoltată? La cum se dezvoltă piaţa de capital românească şi cum funcţionează ea, nu am senzaţia că SIF-urile sunt mari fani ai unei pieţe de capital extinse, transparente, valide.