Lovituri cu bîta-n baltă

Cu fiecare zi, se face tot mai acru-n nări izul acesta "de fin du monde".

"E putred secolul în care azi trăim

Şi totu-i laşitate şi micime,

La praznicele cele mari, merg marii asasini

Şi marii favoriţi sunt regii cei mai mari".

Loviturile cu spada-n apă ("Des coups d'épée dans l'eau") a fost maniera aleasă de Brassens pentru a face portretul unui sfîrşit de lume pe care, cu sufletul şi geniul său, îl simţise mult înainte de a începe. Astăzi, avem privilegiul de a-l admira, deopotrivă, cu ochii deschişi şi în coşmarurile pe care nu mai ştim dacă le visăm aievea sau doar în vis!

Cum sfîrşesc lumile? Depinde! Vremurile în care trăim par mai generoase decît altele. Avem de unde alege, doar trăim în "epoca abundenţei şi a societăţii de consum!" Ba, chiar sunt tentat să cred că ne bucurăm de privilegiul unui sfîrşit de lume "B la carte"! Fiecare după gustul şi imaginaţia proprie, poate alege dintr-un meniu pe cît de bogat, pe atît de sofisticat, dacă are cu ce plăti, se înţelege. Dacă nu, va trebui să se mulţumească cu sfîrşitul de lume împărţit gratuit de societăţile caritabile, de două ori pe zi, la cantina calicilor.

La "entrée", lumea bună poate alege dintr-un bogat asortiment de catastrofe naturale: schimbare climatică care generează o nouă glaciaţiune, iar dacă nu vă place gheaţa, încălzire globală care pîrjoleşte cea mai mare parte a planetei, urmată de lipsa cronică şi masivă a surselor de apă şi de hrană, ceea ce determină migraţii fără precedent şi înjumătăţirea populaţiei actuale a planetei (sau reducerea ei încă şi mai drastică) în cîteva decenii; mega-erupţii vulcanice urmate de schimbare climaterică temporară sau definitivă; asteroizi care lovesc Pămîntul şi ne rezervă soarta dinozaurilor; schimbarea bruscă, naturală sau provocată, a axei şi/sau a vitezei de rotaţie a Pămîntului, plus schimbare de polaritate magnetică, urmată de impact masiv asupra mecanismelor de reglare a vieţii biologice - scapă cine poate!; dispariţia sau periclitarea magnetosferei sub influenţa catastrofică a unor repetate hiper-erupţii solare, mult peste valorile care pot fi absorbite de "centura de siguranţă" a Pămîntului - neantul în formă pură!

Să ne oprim aici, nu vreau să se sature cineva cu antreurile şi să rateze felul principal! Desigur, cele mai apetisante specialităţi sunt cele făcute "de mîna omului", în stil vechi, tradiţional, ca la mama acasă!

În gama "criză economică", puteţi să vă bucuraţi de gustul ales al prăbuşirii sistemului monetar global, cu perturbaţii masive ale relaţiilor economice internaţionale şi sărăcirea bruscă a lumii, respectiv reducerea ei la epoca trocului, ori a miilor de monede locale cu circulaţie limitată şi nesigură. Tot aici, vă puteţi delecta cu specialitate bucătarului - faliment a l'americaine, sau după gust, a l'europeene, ori o combinaţie inspirată a celor două, pusă în valoare de garnitura de faliment global al statelor! Pentru cei care nu se sfiesc să încerce gusturi mai fruste, se recomandă specialitatea bucătarului: Mega-Depresiunea.

La pagina rezervată violenţei, iniţiaţii vor găsi o gamă largă de conflicte locale şi limitate, cu posibilitatea extinderii spre megaconflict. Se pot încerca, de asemnea, diferite sosuri de violenţă şi mega violenţă internă - ceva de genul a ceea ce se întîmplă, ori s-a întîmplat recent, în Grecia, Libia, Siria etc. Dacă nu vă plac jumătăţile de măsură, desigur, puteţi încerca oricînd războiul şi megaconflictul. E suficient să citiţi ştirile ultimei săptămîni, pentru a vă face o idee cu privire la gama variată a ofertelor: război împotriva Iranului, război în Orientul Mijlociu, război împotriva creştinilor, război împotriva terorismului, război împotriva drogurilor, război împotriva musulmanilor, războiul chino-japonez, ruso-japonez, ruso-american etc. Clienţii vor fi avizaţi că unele dintre specialităţi nu sunt pregătite decît la comandă şi deci vor trebui să aştepte ceva mai mult pentru a fi serviţi! Cît despre mega-conflict, el a fost deja pus de mult la cuptor. Cum se prepară? Simplu (vezi J. Attali, Scurtă istorie a viitorului): se începe şi se termină cu victoria pieţei asupra democraţiei şi mai larg asupra statului; a oricărui stat. Dacă reţeta este respectată, rezultă "apariţia unor carteluri, care duce la slaba utilizare a forţelor productive, la speculaţii financiare, favorizarea şomajului, risipirea resurselor naturale, libertatea economiei infracţionale şi creşterea puterii piraţilor". Sună cunoscut, familiar? Ce urmează? "După violenţa banului va urma - deja şi-a făcut simţită prezenţa - violenţa armelor"!!!

Poftă bună!

Păi bine, şi desertul?

Îl luăm tot de la Brassens:

"Hommage de l'auteur a ceux qui l'ont compris,

Et merde aux autres."