Lupta pentru îndreptăţire

Partidele şi politicienii încearcă - în a douăsprezecea oră şi cu disperarea celor ce trebuie măcar la final să-şi justifice locul în fruntea comunităţii şi rolul în societate - să convingă o naţiune dezamăgită de blocarea reformei şi dezorientată de lipsa de coerenţă şi direcţie. Bomba cu ceas reprezentată de noua lege electorală a pornit şi, odată ce colegiile uninominale au fost definitivate, explozia nu mai poate fi împiedicată. Aşa că politicienii experimentaţi îşi caută adăpost pentru vremea rea, pe câtă vreme câţiva încă mai speră ca bomba să fie dezamorsată. Contestaţia în contencios adminis­trativ a PRM rămâne singura lor speranţă. Dar, pentru că PRM a contestat constituţionalitatea întregii legi electorale în martie, după verdictul Curţii Constituţionale care a respins ca neîntemeiată sesizarea, singura cale de atac a rămas contenciosul administrativ. Logica obiecţiei vadimiştilor are în vedere o interpretare rigidă a articolului 12 al legii 35 din martie 2008, care prevede ca "prima delimitare a colegiilor uninominale" să fie "efectuată prin hotărâre a Guvernului", însă "conform hotărârii unei comisii parlamentare speciale", şi să fie publicată "în termen de maximum 90 de zile de la intrarea în vigoare" a noului sistem electoral. Dacă - ceea ce pare puţin probabil, dar rămâne totuşi posibil - în contencios se va constata încălcarea legii, atunci alegerile vor fi cel mult întârziate şi oricum o nouă hotărâre, parlamentară sau guvernamentală, după caz, va fi repede produsă.

Aşa că "realiştii" iau situaţia ca atare şi se pregătesc pentru o campanie plină de imprevizibil. Nu întâmplător preşedintele cataloghează drept "idioţenie" activitatea din timpul recentelor inundaţii din nordul Moldovei a unui nenumit, dar bănuit de toţi, ministru, şi excită în schimb orgoliul primarilor şi aleşilor locali, jucând pe cartea autonomiei locale. Căci alegerile legislative se joacă în zona rurală şi în Transilvania. Prin caracterizarea grosieră dată unui ministru lipsit de suprafaţă şi mai degrabă marginal în PNL, Traian Băsescu a atras atenţia asupra autonomiei locale. Puţin contează că primarii din nordul Moldovei nu au nici mijloacele, nici capacitatea de a interveni eficient în cazul inundaţiilor, problema îndreptăţirii lor a fost pusă exact în termenii pe care îi înţeleg cel mai bine: în termenii puterii locale şi a autonomiei faţă de centru. Iar o atitudine mai puţin ostilă sau o implicare mai redusă în campania pentru legislative a primarilor rurali, zonă în care PSD are încă controlul, ar putea schimba sorţii alegerilor.

Confruntările privind legitimitatea puterii locale în raport cu detestatul centralism bucureştean ar putea schimba geometria guvernării viitoare. Pragul alternativ, care presupune că formaţiunile politice care nu au atins 5%, dar obţin în schimb 6 candidaţi la Camera Deputaţilor şi 3 la Senat, pe locul întâi în colegiile uninominale, primesc un număr de mandate proporţional cu voturile dobândite ar putea permite unor partide mici să intre totuşi în parlament. Speculând acest efect al noii legi electorale s-ar putea sparge monopolul partidelor - axă. Astfel, dacă, în loc să îşi risipească resursele într-o campanie naţională, partidele mici, dar suple, s-ar concentra asupra câtorva candidaturi de forţă ar putea intra nu doar în parlament, ci şi la guvernare. Poate aşa se şi explică incredibila bătălie pentru controlul PNŢCD. Cum relieful politic actual e accidentat, orice scenariu este interesant. Ceea ce contează e autoritatea celui ce îl face public. De unde şi importanţa strategică a luptei pentru îndreptăţire.