Luxul de a trăi în România

Tot felul de date şi analize demografice arată că nu este deloc exclus ca, într-o jumătate de secol, populaţia României să ajungă aproape jumătate din cîtă era în 1990. Asta, dacă lăsăm totul pe seama demografiei! Adică a deciziei oarecum libere prin care femeile din România se hotărăsc să aducă pe lume copii, cu contribuţia mai mult sau mai puţin semnificativă a părţii bărbăteşti a populaţiei. Cum eu sunt optimist, de felul meu, cred sincer că previziunile vor deveni realitate mult mai devreme! Motivul principal nu ţine atît de galopul curbelor demografice, care înregistrează graba românilor de a părăsi definitiv această lume (tot mai mulţi şi tot mai degrabă!), cît de cea care înregistrează tendinţa unei părţi tot mai mari din populaţia activă şi calificată a Româ-niei de a părăsi meleagurile mioritice înainte de a fi împinsă, uniform accelerat, să dea ortul popii. Asta, în ciuda faptului că legislaţia unor importante ţări europene îi obligă în continuare pe români să se strecoare pe piaţa neagră a forţei de muncă, în loc să se bucure de beneficiile celei libere şi albe; în ciuda faptului că autorităţile unor ţări, altfel civilizate, cum este cazul Franţei şi al Italiei, nu se dau în lături să-i umileas-că pe români în mod sistematic şi organizat, să-i prigonească şi să le rezerve un statut mai viciat de prejudecăţi şi discriminări decît oricărei alte categorii de populaţie aflată în zona marginalităţii sociale; în ciuda faptului că statutul şi libertăţile românilor, aflaţi în Europa la ei acasă, sunt încălcate flagrant, fără vreo speranţă ca autorităţile de la Bucureşti ori de la Bruxelles să facă ceva pentru a le apăra. Dacă toate aceste vicisitudini, care se adaugă traumei de a părăsi spaţiul social în care te-ai format pînă la maturitate, plus dificultăţile integrării într-un spaţiu social nou, nu-i descurajează pe milioane de români, atunci motivele care determină fenomenul migraţiei permanente şi semi-permanente, care împuţinează semnificativ populaţia României trebuie să fie cît se poate de puternice. Ele nu ţin doar de "modă", de "curiozitatea naturală a tinerei generaţii" sau de "spiritul de aventură", ori de simpla "atracţie" a unui cîştig mai mare. Cel mai semnificativ motiv este faptul, tot mai apăsător resimţit de marea majoritate a populaţiei, că a trăi în România a devenit atît de scump încît este de fapt un lux, pe care tot mai puţini cetăţeni ai ţării şi-l pot permite. Tot şi toate sunt scumpe în România, adică mai scumpe nu doar decît permit buzunarele lefegiului mediu, care are încă norocul de a fi angajatul cuiva, ori ale micului întreprinzător condamnat la o luptă permanentă şi inegală cu balaurul celor 70 de capete setoase de taxe şi impozite dezlănţuit de stat. Nu, mai scumpe decît oriunde în altă parte, în Europa sau în Lume!

La noi, vara e scumpă, iar iarna încă şi mai şi! Dacă nu mă credeţi pe mine, poftiţi de citiţi statisticile oficiale ale autorităţilor din România!!! Aţi auzit de nişte ţări care se cheamă Suedia, Norvegia, Islanda? Sunt toate numai munţi şi iarnă, dar spre deosebire de noi au şosele şi autostrăzi, multe... cît vezi cu ochii în toate părţile şi în toate direcţiile. Ştiţi cît le cos-tă pe ele să cureţe zăpada pe 100 de kilometri de drum, din acesta, modern? Cam pe la 50.000 de euro. Noi, n-avem nici drumuri şi nici auto-străzi moderne, în schimb povestea cu "întreţinerea" lor ne costă dublu!!! Ziceţi dumneavoastră, nu-i un lux să te apuce iarna în România şi să scoţi din buzunar o sută şi mai bine de mii de euro pentru ca să nu ai drumuri practicabile, cînd ai putea foarte bine să iernezi în Norvegia, unde ai şi drumuri şi nu dai decît jumătate din banii ăştia? Ba, este! Lista preţurilor de lux, pentru a trăi în România este însă mult mai lungă. Benzina este un lux, gazele arse la bucătărie, ori în sobă, sunt un lux, legumele şi fructele se vînd în pieţele noastre la preţuri care i-ar îngheţa pe greci, în plină vară, cu toată criza lor cu tot, maşinile, mobila, aparatele auxiliare din gospodărie, medicamentele, produsele de igienă din gospodărie, toate sunt în România la preţuri de lux, ca să nu mai vorbim despre cît ne cos-tă "întreţinerea" pe lefuri şi grase "beneficii auxiliare" a cohortei de funcţionari ai statului care n-au altă treabă decît să ne spolieze pentru serviciile pe care ni le datorează şi de fapt şi de drept, pentru ca mai apoi, să ne spună la televizor, prin înalţii lor reprezentanţi, cît de puţin facem noi pentru liniştea şi binele lor şi cît de mult se sacrifică ei pentru noi!

În sfîrşit, dacă mai doriţi un exemplu al "vieţii de lux" la care suntem condamnaţi, ca cetăţeni ai României, aflaţi că pînă şi banii împrumutaţi de stat sunt tot un lux, din ce în ce mai scump plătit. Nu mai de mult, decît acum cîteva zile, pentru "nevoile curente" Guvernul României a dat fuga pînă în America să se împrumute cu vreun miliard şi jumătate de dolari, bonduri cu scadenţa la 10 ani. Rata dobînzii oferită de atît de greu îndatoratul stat român a fost atît de generoasă şi de bine săltată peste cota pieţei, încît americanii au dat năvală să cumpere de vreo şapte miliarde! Norocul nostru a fost că ai noştri nu aveau la ei atîtea hîrtii, cîte-ar fi vrut să cumpere yankeii!!!