Marocul intenţionează să construiască două linii de mare viteză către sudul ţării şi se lucrează la studiile tehnice, estimarea fiind că aceste două linii vor costa 10 miliarde de dolari, informează Hotnews.
Marocul a devenit în 2018 prima ţară africană ce a lansat trenuri de mare viteză, oficialii spunând că au reuşit să construiască liniile la un cost/km extrem de redus.
Se estimează că linia Kenitra - Marrakech va costa 4,5 miliarde de dolari. În prezent trenurile fac 4 ore şi 10 minute pe cei 386 km dintre cele două oraşe.
Linia Marrakesh - Agadir va fi construită mai târziu şi ar putea costa 5,5 miliarde dolari. Se lucrează la studiile tehnice pentru cele două proiecte.
În 2018 Marocul a devenit prima ţară din Africa ce are trenuri de mare viteză. Pe cei 363 km dintre Tanger şi Casablanca trenurile TGV fac 2 ore şi 10 minute, faţă de 4 ore şi 45 de minute, cât făceau trenurile convenţionale. În iulie 2018 un tren de test a atins viteza record de 357 km/h, iar primele trenuri cu pasageri au circulat pe 26 noiembrie 2018.
Marocanii spun că au construit cel mai ieftin TGV, cu un cost de sub 10 milioane euro/km. Costul de 2 miliarde de euro a fost împărţit între Franţa (51%) şi Maroc, Arabia Saudită, Kuweit şi emiratul Abu Dhabi (49%). Au fost cumpărate 12 rame de la Alstom şi trenul este denumit Al Boraq, după un cal înaripat din mitologia islamică.
Capitala Rabat este la 89 km de Casablanca, iar Kenitra este la 40 km de capitală. Între Kenitra şi Rabat este cea mai lentă porţiune (40 km în 27 de minute), dar de la Kenitra la Tanger sunt 234 km şi trenurile fac doar 50 de minute.
Tronsonul de mare viteză este de 180 km şi pe acea porţiune viteza maximă este de 320 km/h, în timp ce pe restul maximul este de 160 km/h şi linia este convenţională, dar fără restricţii de viteză.
TGV-ul nord-african vrea să fie o dovadă că Marocul avansează cu mare viteză şi devine o putere economică, dar TGV-ul nu reuşeşte să mascheze faptul că ţara este una "cu două viteze", una a contrastelor. Pe coastă nivelul de trai este mai ridicat şi industrializarea prinde contur, dar în sudul deşertic viaţa este mult mai grea şi numărul celor care ştiu carte este mult mai mic, potrivit Hotnews.