Mărunţişuri importante

Am auzit povestea aceasta pe când eram copil de şcoală. Se spune că prin anii "70 românii exportau şuncă presată în Statele Unite. (Probabil o legendă de pe vremea când eram obsedaţi că alimentele noastre, de negăsit pe rafturi, trebuie că erau trimise, "contra valută", străinilor cei răi). Firma care importa şunca, altminteri gus-toasă, a constatat că nu prea avea vânzare. Aşa încât a angajat un specialist să descopere cauza.

Iar aceasta, se pare, ţinea de un detaliu simplu. Cutiile de metal în care era ambalată şunca aveau dimensiunile şi forma standard pentru Româ-nia. Însă aceasta genera probleme consumatorului american pentru că nu se potriveau cu dimensiunile standard ale feliilor de pâine de la micul său dejun.

Povestea era probabil inventată. Însă are o morală interesantă. Detaliile contează. Un centimetru în plus sau în minus la o felie de şuncă, spre exemplu.

Tot aşa şi în politică. Mici detalii care nu se potrivesc pot duce la eşecul unei scheme altminteri raţionale. Şi invers: mici schimbări, pe ici şi pe colo, pot duce la îmbunătăţiri notabile. Nu ştiu de ce unii cred că politica trebuie înţeleasă ca un fel de revoluţie permanentă.

Iată de ce vă propun astăzi un exerciţiu intelectual. Să identificăm câteva detalii mărunte, cât mai mărunte, care ar genera schimbări notabile, cât mai notabile.

Încep eu. S-a discutat, câteva luni la rând, despre sistemul de vot pentru funcţia de primar. S-a schimbat şi legea, trecându-se de la scrutin în două tururi, la scrutin într-un tur. Fiecare dintre cele două sis-teme are avantaje şi dezavantaje. Însă nimeni nu a investigat posibilitatea alegerii primarilor prin sistemul "votului suplimentar" (VS).

Acest sistem este cât se poate de simplu. Este într-un tur, deci suporterii sistemului clasic într-un tur (First-Pass-the-Post sau FPTP) nu au de ce să fie nemulţumiţi. Şi spre deosebire de sistemul în două tururi, este ieftin. Un detaliu este însă diferit. Buletinul de vot are o căsuţă suplimentară, unde alegătorul indică o a doua opţiune. Nu este chiar similar turului 2, pentru că se poate întâmpla ca a doua opţiune să nu fie pentru candidatul plasat pe locul 2 în "turul 1". Însă câştigătorul VS are, de regulă, mai multe voturi în spate, ceea ce atenuează un dezavantaj al FPTP. Este folosit pentru alegerea primarului din Londra. O simplă căsuţă în plus pe buletinul de vot ar fi suficientă. Şi ar strica socotelile multor baroni locali, care se şi visează realeşi...

Să privim acum puţin în Constituţie pentru a descoperi câteva mici "reglaje" care ar face ca motorul sis-temului nostru politic să funcţioneze la cu totul altă turaţie. Iată art. 58: "Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice". Las la o parte exprimarea discutabilă pentru că mă interesează substanţa. Ce observaţi? Că nicăieri nu se spune cine îl numeşte pe acest Avocat al Poporului. Şi nici prin ce procedură.

Ceea ce deschide o posibilitate interesantă: alegerea directă, urmată de o numire de către o autoritate publică. (O schimbare asemănătoare s-a petrecut în Statele Unite, la începutul secolului XX, cu instituţia senatorilor, care iniţial erau numiţi de legislativele statelor, iar apoi au fost aleşi direct). În prezent, Avocatul Poporului este numit, în virtutea legii, în Parlament. Prin negocieri politice şi prin vot politic, de partid. Însă intenţia Constituţiei este de a crea o funcţie reprezentativă pentru public. Una al cărei deţinător să poată critica şi să se împotrivească, la nevoie, intereselor unor grupări instituţionalizate. Exploatarea diferenţei implicite între alegerea directă şi aceea indirectă ar conduce la o funcţie cu o greutate mult mai mare decât în prezent. Este şi unul dintre puţinele cazuri în care, din raţiuni teoretice pe care nu le explic acum, aş susţine recursul la FPTP (dar în cadrul unor alegeri non-partizane).

Alt "detaliu" îl găsim la art. 71. Acesta prevede că deputaţii şi senatorii nu pot exercita nici un fel de funcţie de autoritate publică... cu excepţia aceleia de membru al Guvernului. Acest lucru se bate cap în cap cu principiul separaţiei puterilor în stat prevăzut explicit la art. 1. În persoana ministrului-parlamentar, puterile sunt efectiv fuzionate, nu separate. Eliminarea acestei derogări din acest art. 71 ar separa Executivul de Legislativ, cel puţin din punctul de vedere al persoanelor care exercită aceste funcţii. (Desigur, mai rămâne principiul răspunderii Executivului în faţa Parlamentului, dar aceasta este o chestiune conceptual distinctă). Efectele eliminării câtorva cuvinte din textul constituţional ar fi considerabile.

Sunt convins că fiecare dintre cititori poate să descopere asemenea detalii aparent nesemnificative. Morala este următoarea: politica este (şi) arta reglajelor fine. O observaţie măruntă, admit, însă al cărei adevăr îmi pare că a fost uitat într-o vreme în care unii s-au dedicat exclusiv realizării principiilor grandioase.