După ce a trecut de Senat în 17 octombrie 2016, proiectul de lege pentru modificarea şi completarea legii 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator a fost adoptat, ieri, şi de Camera Deputaţilor, care este for decizional.
În urma votului, reprezentanţii opoziţiei parlamentare au anunţat că vor ataca această lege la Curtea Constituţională, deoarece prin noile dispoziţii cetăţenii, în cazul unui litigiu, sunt obligaţi să se adreseze mai întâi, contra cost, unui mediator şi abia apoi să treacă la faza procesuală derulată în instanţele de judecată.
Problemele ridicate de opoziţie se află în articolele 3 şi 18 ale noului act normativ.
Conform art. 3, judecătorul va recomanda părţilor să recurgă la medierea, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a procesului, în litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul medierii, conform art.227 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă.
Acelaşi articol prevede că procedura medierii este prevăzută şi conflictelor din domeniul protecţiei consumatorilor, iar art. 4 stipulează chiar că medierea se aplică între litigiile dintre consumatori şi comercianţi.
Conform art. 18 al noului act normativ, se introduc la art. 61 din legea iniţială alte trei aliniate, iar al cincilea este destul de clar:
"În cazul în care, la primul termen de judecată, părţile nu depun dovada că au încercat soluţionarea conflictului prin mediere, instanţa de judecată competentă va respinge cererea ca prematur introdusă sau inadmisibilă".
Cu alte cuvinte, devine obligatorie medierea, pentru orice persoană care doreşte soluţionarea unui litigiu, pentru că altfel cererea acesteia nu va fi soluţionată de către instanţele de judecată.
Acest lucru este acuzat de parlamentarii opoziţiei, care susţin că prin adoptarea noului act normativ se va lungi perioada de desfăşurare a procesului civil şi vor fi atrase noi cheltuieli pentru părţile procesuale, deoarece ele vor fi nevoite să achite şi onorariul mediatorului înainte de a demara procedurile în instanţă.