Merkel-Trump: întîlnire de gradul 3...şi ceva mărunţiş!

Fabuloasa întîlnire a celor doi oameni politici, de pe planete aflate la eoni depărtare în istorie, a decurs exact cum a prevăzut şlagărul lui Mălineanu: "Ce bine ne-nţelegem noi doi". Cum adică? Exact cum spune chiar versul următor, precum autiştii: "Parc-am fi unul nu doi"!!! Trei monologuri paralele, debitate de doi actori, cu o minimă punere în scenă, pentru presă. De ce trei? Pentru că Preşedintele Trump are două identităţi, una oficială, cînd este obligat să facă ceea ce îi spun alţii şi să citească ceea ce i-au scris consilierii pe hîrtie, pentru ca, după aceea, să trăznească pe Twitter sau în conferinţele de presă tot ceea ce-i trece lui cu adevărat prin cap, aducînd la exasperare echipa de comunicare de la Casa Albă. Oamenii trebuie să explice lumii întregi, a doua zi, spre exemplu, cum se face că atunci cînd Trump scrie pe reţeaua de socializare că a fost "ascultat" de Obama, Preşedintele, pe vremea cînd el, Trump, era doar aspirant la funcţia de candidat la candidatura de Preşedinte, el a înţeles cu totul şi cu totul altceva, anume că nu a fost ascultat! Nu este nici o exagerare, exact aşa s-au petrecut lucrurile. Credeţi că Mr. Hyde s-a potolit? Aş! Deşi ministrul său de justiţie a făcut investigaţia necesară, concluzia reţinută, inclusiv de comisia de anchetă parlamentară, a fost aceea că nu există probe nici măcar pentru umbra vreunei activităţi ilegale de supraveghere a candidatului Trump, de către oamenii/instituţiile Administraţiei Obama. De atunci, Preşedintele în exerciţiu a continuat să fumege anunţînd, pe Twitter desigur, că o să vină ea şi ziua probelor! Acesta este omul şi nu despre stil este vorba!

Nu doar în analele întîlnirilor la nivel înalt americano-germane, ci în istoria diplomaţiei universale, această întîlnire va avea de acum înainte un capitol rezervat: aşa ceva nu s-a văzut de cînd e lumea lume! Mai întîi, a fost ciudata amînare a datei, anunţată de la Casa Albă doamnei Merkel cu doar cîteva minute înainte ca ea să se îmbarce în aeronava gata de zbor peste Atlantic. Motivul amînării? Era vreme rea la Washington!!!!!!! Este cît se poate de uşor să vi-l închipuiţi pe D. Trump uitîndu-se pe programul său de lucru, descoperind că trebuie să se vadă cu Mutti şi pe urmă, privind îngîndurat pe fereastra din dreapta a Biroului Oval. Atîţia nori nu s-au mai văzut nici pe vremea Preşedintelui Washington! Nu poţi lăsa biata femeie să iasă din casă pe o vreme ca asta! Are şi ea o vîrstă, iar reumatismele nu iartă pe nimeni, cît o fi ea de Cancelar. Şi, în loc de vineri, a fost marţi! Oricine a văzut, fie şi numai poza oficială a celor doi şefi de guvern stînd în faţa şemineului din Biroul Oval, chiar şi cu cunoştinţe minime de "limbaj al corpului", înţelege deplin că "elevul rebel" Trump ar fi vrut să fie atunci oriunde în altă parte, numai la clasă nu, în bancă, "on a good behavior", pentru lecţia de germană. N-am văzut în viaţa mea pe cineva strîmbîndu-se mai expresiv a dezaprobare şi frondă, decît pe fabulosul Preşedinte Trump, la această întîlnire oficială.

Mai puneţi la socoteală şi "faza" cu ratarea canonicei strîngeri de mînă la primirea oaspetelui în salonul oficial de lucru al Preşedintelui şi totul devine clar. "Chimia personală" a întîlnirii s-a apropiat de formula ideală a dinamitei!

Dincolo de personaje, să vedem, însă, ce avem pe fond. De ce a ţinut morţiş Angela Merkel să facă această vizită oficială în Statele Unite şi de ce nu a vrut cu niciun chip Donald Trump ca ea să aibă loc, dar a fost obligat să se răzgîndească? Relaţiile Cancelarului şi, prin extensie, ale Germaniei cu Washingtonul în ultimul deceniu sunt departe chiar şi de standardele minimale ale atlantismului. Elementele de poziţie politică în chestiuni esenţiale au deschis unghiuri de divergenţă largi, iar exprimarea publică a diferenţelor a intrat deja în discursul curent al politicii germane. În vîrful de criză, Cancelarul Merkel nu a ezitat să arunce public administraţiei Obama acuzaţia şi reproşul că este spionată de partenerul strategic! Fie vorba între noi, nici fostul preşedinte Obama nu a avut-o la inimă pe Angela, fie şi numai pentru refuzul ofensator de a-i permite, în vîrf de campanie pentru Casa Albă, să reediteze poza lui Kennedy la Berlin (minus criza, desigur!) care i-ar fi permis să spună, cu accent de Chicago, de data aceasta, faimoasa propoziţie: "...Ich bin ein Berliner!". La rădăcină, însă, au săpat şi în acest caz, nu sentimentele personale, ci opoziţia făţişă a Germaniei faţă de soluţia americană de ieşire din criza economică declanşată în 2008, austeritate, versus relaxare cantitativă, şi, pe această cale, întreaga politică menită să asigure dinamica Europei.

Putea cineva să spere că această uriaşă prăpastie, săpată mai ales în ultimii opt ani ai mandatelor Merkel în relaţiile Germaniei cu SUA, ar putea măcar începe să fie acoperită printr-o misiune de bună voinţă la Washington? Nici măcar naivii cei mai naivi, dintre naivi! Şi atunci, care a fost motivaţia? Din păcate pentru diplomaţie, pentru politică, în general, şi pentru Germania în special, Angela Merkel nu a făcut altceva decît să profite de "mecanica" agendei diplomatice impusă Preşedintelui american de Departamentul de stat care, după vizita premierului britanic, doamna May, nu putea să aşeze pe locul doi pe altcineva din Europa decît pe ea. Iar ea este în campanie electorală!!! Are nevoie să arate în Germania şi în Europa, celor de la care aşteaptă încă un mandat la Cancelarie, că poate face faţă taifunului Trump. Mai mult, că l-ar putea îmblînzi niţel şi aşterne calea pentru multe teme spinoase, cum ar fi relaţia cu Rusia, soluţiile pentru Ucraina, competiţia de pe pieţele asiatice, relaţiile comerciale directe, grav marcate de ratarea acordului de liber schimb UE-SUA, de bavurile scandalului Wolkswagen sau de ruinătoarele consecinţe ale activităţilor bancare "neconvenţionale" la care s-a dedat pe larg inclusiv "monumentul" Deutsche Bank, aflat în cea mai gravă criză de la sfîrşitul celui de al doilea război mondial.

De partea cealaltă, obligat de Departamentul de Stat să o "întreţină" oficial pe Angela Merkel, Preşedintele Trump a citit frumos ceea ce scria pe paginile care i-au fost date, iar pe de lături i-a aruncat în faţă toate zoaile politicii de emigraţie a cărei "mamă" este şi care a adus Europa în cea mai complicată criză din ultima jumătate de secol, ale lipsei de loialitate în relaţiile de competiţie (marca...pardon euro slab ca să le meargă exporturile din Asia şi din America!), sau "datoriile" istorice adunate în urma celor peste 60 de ani în care SUA au asigurat securitatea militară a Germaniei.

După această întîlnire de gradul trei, care nu a rezolvat nimic, pentru că nu avea cum să rezolve ceva, au mai rămas doar cioburile sparte! Şi...ceva mărunţiş, cu care abia după ieşirea din scena politică a doamnei Merkel (foarte probabil în toamnă) Germania şi Europa ar putea să îşi cumpere un alt bilet de avion, la clasa economic, pînă la Washington, unde ar putea spera să dea ochii cu un alt locatar. Atunci am putea vorbi din nou despre diplomaţie la nivel înalt şi relaţii transatlantice, ca pilon al stabiliţii structurilor fundamentale de putere ale acestei lumi, pe cale să se scufunde în scandaluri, crime, deriziune şi politică de două parale.