Mic dicţionar de vacanţă

Asta e, n-ai ce-i face! Lumea este în vacanţă, iar acest universal îl include şi pe politicianul român! Ştiţi dumneavoastră, personajul de care vi s-a făcut de atîtea ori lehamite; care crapă la televizor de grija noastră, dar nu se sinchiseşte decît să ajungă şi să stea cît mai mult în locul acela cu verdeaţă veşnică, unde nu este nici durere, nici suspin, unde viaţa pare fără de moarte, şi nu doar faptele, ci pînă şi oasele îi sunt albite cu isop, acum şi pururea şi-n vecii vecilor, amin! Nu care cumva să fiu înţeles greşit! Nu este chiar Raiul, dar are suficiente asemănări ca să fie rîvnit de toţi politicienii noştri şi se cheamă, banal, "Guvernare"! Nu izvorăsc din el patru rîuri, dar şi unul, "Bugetul", este de-ajuns, căci el revarsă fără număr şi fără contenire lapte şi miere prin cămările şi conturile celor care au avut tăria să se bată, pentru a ajunge la izvoarele lui şi virtuţile necesare, ca să învingă! Cum, la noi, politica este, prin definiţie, ceea ce face politicianul, zi cu zi şi ceas de ceas, dacă politicianul este în concediu, se cheamă că nici politică nu prea e. De unde şi disperarea editorialistului!

Rămas fără obiectul muncii, mi-am zis că este totuşi de datoria mea să fac ceva cu folos pentru cititorii noştri. Cum ar fi, de exemplu, un dicţionar. O carte utilă, care te lămureşte pe dată şi în puţine cuvinte cu tot ceea ce voiai să ştii, despre orice, dar n-ai avut curajul să întrebi pe altcineva! N-o s-o luăm de la A şi B, că prea ar fi scolastic! O să începem cu litera C şi vă propun, la întîmplare, primul cuvînt nevinovat care-mi vine în minte: CRIZĂ!

Problema cu noţiunea aceasta, atît de frecvent folosită în vocabularul nostru, în ultimii 150 de ani, este că, pentru grupuri şi categorii diferite de oameni, ea are mereu şi inexorabil alt înţeles. Ba, mai rău: pentru anume categorii de oameni ea are acum un înţeles, iar peste două zile altul, ori pur şi simplu nu mai are nici un înţeles! Să luăm un exemplu, ca să nu ne pierdem în meandrele prea abstracte ale teoriei! Cînd s-au rupt zăgazurile crizei mondiale, acum trei ani, în România, oamenii guvernării au decretat în grabă teritoriul naţional "zonă liberă de crize", după care şi-au văzut mai departe de treabă... ştiţi dumneavoastră care... aia cu bugetul... raiul... etc. Nici un an mai tîrziu, aceiaşi oameni ai guvernării erau înfricoşaţi de consecinţele crizei "care este" şi, ca să le treacă de spaimă, s-au dres pe spinarea noastră cu un împrumut de vreo 30 de miliarde de dolari de la FMI şi vreo cîteva miliarde de euro, de la UE. Bine că i-am luat şi pe-ăia că, acum, nu mai aveam de unde, nici atît! După care, s-au aşezat liniştiţi, exclamînd uşuraţi, ca într-o poemă de Topîrceanu: a trecut acceleratul! Nici nu a trecut bine anu şi criza era din nou călare peste noi! Nu era prea clar dacă era alta sau tot aia, dar de data aceasta, singurul mod de a-i potoli gurile înfometate, ni s-a spus, era să-i sacrificăm bruma de salarii şi pensii pe care, în marea şi milostiva lui putere, Tătucu-Stat ni le dădea de pomană, în fiecare lună! Zis şi făcut, criza a adormit pe loc! Au mai trecut cîteva luni şi iar ne-am trezit cu ea peste noi, doar că de data aceasta am fost îndemnaţi să nu ne panicăm. Dacă nu vom rezista măsurilor inovatoare de combatere a crizei, descoperite la iuţeală de Guvern, care constau în a ne lua din buzunare şi de prin casă tot ceea ce a mai rămas după prima rechiziţie, atunci, dînd dovadă de simţ civic ridicat, am face bine să ne încolonăm în ordine şi să mărşăluim în linişte spre cimitir, pentru a nu deranja celelalte activi-tăţi care au loc în ţărişoara noastră binecuvîntată cu o guvernare atît de prevăzătoare şi de înţeleaptă!

Dacă vă închipuiţi că în sînul guvernării cuvîntul acesta, criză, în-seamnă acelaşi lucru, înseamnă că n-aţi fost atenţi la explicaţiile de pînă acum! Vă rog, concentraţi-vă! Singurul minister care strigă criză şi chiar îl doare este cel al finanţelor. Şi n-ar face-o nici el, dacă o dată pe lună n-ar trebui să umple conturile din care celelalte ministere îşi plătesc cheltuielile cu salariile angajaţilor, privilegiile aleşilor, risipa ob-ştească şi îmbogăţirea pe sprînceană a "tovarăşilor de drum"! Başca dobînzile datorate la împrumuturile internaţionale, plus tranşele scadente. Pe ei îi apucă, deci, o dată pe lună, regulat, cam tot aşa cum vă apucă pe dumneavoastră, mai pe toamnă, bles-temata aia de criză de lumbago, pentru care n-aveţi nevoie de nici un dicţionar care să vă spună cum şi cît vă doare! Cum ieşi din Ministerul de Finanţe, cum peisajul se schimbă dramatic. Nici urmă de criză! Minis-terele cheltuie tot ceea ce au de cheltuit, ba chiar şi ceva pe deasupra pentru cele mai supra-realiste activităţi, de la reclame şi campanii de "conştientizare a publicului", la parcuri de distracţie şi tombole, într-o veselie! Iar dacă vă vine să credeţi, încă şi mai tari la cheltuieli aiurea, fără urmă de criză pe ele, din care nu se aleg cu ceva decît conturile "întreprinzătorilor" locali, sunt Primăriile şi Consiliile Judeţene. De dragul unei clarificări a noţiunii de criză eu aş lansa o petiţie prin care măcar cîteva milioane de oameni din această ţară să ceară publicarea şi afişarea în toate locurile de largă circulaţie din localităţile ţării a unei simple dări de seamă financiare cu următoarele rubrici: total cheltuieli anuale, din care: pentru personal, servicii comunale, dezvoltare locală, amenajare infrastructură, cultură, să-nătate, învăţămînt, alte cheltu-ieli!!! Eu cred că dacă oamenii ar citi cifrele de cîteva ori la rînd şi eventual şi-ar mai putea reveni din uluială, prima şi singura revoluţie adevărată din această ţară ar fi ca şi pornită!

Ce înseamnă criza pentru dumnea-voastră, oamenii de rînd şi tot mai săraci ai acestor meleaguri, n-o să mă apuc eu să vă explic. Oi fi eu cu capul în nori şi cu mintea în vacanţă, dar nu chiar într-atît, încît să mă apuc a vinde castraveţi la grădinar! Criză mare, monşer!